EXPLICAȚI ALOCAREA ACTIVELOR ȘI DE CE CONTEAZĂ MAI MULT DECÂT ALEGEREA CÂȘTIGĂTORILOR

Alocarea activelor este o abordare strategică de investiții care implică împărțirea unui portofoliu de investiții între diferite categorii de active, cum ar fi acțiuni (acțiuni), obligațiuni (titluri de valoare), echivalente de numerar și active alternative (imobiliare, mărfuri etc.). Scopul principal al alocării activelor este de a echilibra riscul și recompensa prin ajustarea procentului fiecărei clase de active în conformitate cu toleranța la risc, obiectivele de investiții și orizontul de timp al unui individ.

În loc să se concentreze pe selectarea acțiunilor individuale „câștigătoare” sau pe tacticile de sincronizare a pieței, alocarea activelor se concentrează pe modul în care diferitele clase de active se comportă în timp și performează unele față de altele în diferite condiții de piață. Fiecare clasă de active are caracteristici distincte, niveluri de volatilitate și modele de performanță istorică. Alocarea strategică își propune să combine activele astfel încât portofoliul general să fie rezistent și mai consistent în generarea de randamente.

Există trei tipuri principale de strategii de alocare a activelor:

• Alocarea strategică a activelor: O abordare pe termen lung, bazată pe politici, bazată pe randamentele așteptate și abaterea standard. Alocările sunt în general stabile, dar se reechilibrează periodic.
• Alocarea tactică a activelor: O abordare mai activă care permite abateri pe termen scurt de la alocarea strategică pentru a valorifica tendințele pieței sau condițiile economice.
• Alocarea dinamică a activelor: Ajustarea continuă a alocărilor în funcție de schimbările pieței, obiectivele investitorilor sau scenariile de risc.

De exemplu, un investitor care se apropie de pensionare își poate schimba alocarea activelor de la un mix de acțiuni orientate spre creștere către obligațiuni și titluri cu venit fix mai stabile, cu scopul de a reduce volatilitatea potențială și de a conserva capitalul.

În cele din urmă, obiectivul alocării activelor nu este de a elimina riscul, ci de a-l gestiona și valorifica într-un portofoliu diversificat. Eficacitatea sa constă în crearea unui mix de active care nu se mișcă în tandem - atunci când o clasă are performanțe sub așteptări, alta poate avea performanțe superioare, aducând astfel echilibrul portofoliului.

Mai multe studii academice și analize din lumea reală au arătat în mod constant că deciziile de alocare a activelor explică majoritatea caracteristicilor de risc și randament ale unui portofoliu de investiții în timp. Cercetările inovatoare realizate de Brinson, Hood și Beebower în 1986, de exemplu, au concluzionat că peste 90% din variabilitatea performanței pe termen lung a unui portofoliu ar putea fi atribuită alocării strategice a activelor - nu selecției individuale de titluri de valoare sau deciziilor de sincronizare a pieței.

În esență, aceasta înseamnă că alegerea mixului potrivit de clase de active este mai importantă decât alegerea acțiunilor individuale „câștigătoare” sau încercarea de a sincroniza piața. Deși este atrăgător să urmărești acțiuni sau fonduri mutuale cu performanțe ridicate, aceste tactici duc adesea la creșterea riscului și a volatilității din cauza fluctuațiilor pieței pe termen scurt și a emoțiilor investitorilor. Câștigătorii pieței nu rămân constanți, iar performanța trecută este rareori un indicator fiabil al rezultatelor viitoare.

Pe de altă parte, o strategie adecvată de alocare a activelor oferă un cadru pentru investiții disciplinate. Aliniază investițiile cu toleranța la risc pe termen lung și obiectivele investitorului, oferind o foaie de parcurs care menține portofoliul pe drumul cel bun, indiferent de zgomotul pe termen scurt.

Luați în considerare doi investitori ipotetici. Unul petrece timp alegând meticulos acțiuni și tranzacționând activ pe baza tendințelor percepute ale pieței. Celălalt proiectează un portofoliu diversificat format din 60% acțiuni, 30% obligațiuni și 10% numerar, reechilibrându-se după cum este necesar. În timp, este probabil ca al doilea investitor să obțină randamente mai consistente, cu un stres mai mic și costuri de tranzacție mai mici.

Alocarea activelor introduce, de asemenea, beneficiile diversificării. Răspândirea investițiilor pe diferite tipuri de active reduce expunerea la orice activ sau sector. De exemplu, atunci când piețele de acțiuni au performanțe sub așteptări în timpul recesiunilor economice, obligațiunile sau investițiile alternative pot oferi stabilitate sau chiar își pot crește valoarea. Această abordare echilibrată uniformizează experiența generală de investiții și îi ajută pe investitori să rămână calmi în perioadele volatile.

În plus, simpla alegere a câștigătorilor din trecut poate duce la risc de concentrare, în care prea mult capital este blocat în active sau sectoare similare. Acest lucru poate fi dezastruos dacă condițiile macroeconomice se schimbă nefavorabil.

În concluzie, alocarea eficientă a activelor oferă valoare pe termen lung, oferind stabilitate, disciplină și creștere ajustată la risc - calități care sunt mai sustenabile și mai practice decât încercarea de a depăși piața doar prin selecția acțiunilor.

Crearea unui plan de alocare a activelor de succes necesită o înțelegere clară a obiectivelor dvs. financiare, a orizontului de investiții și a toleranței la risc. Deși preferințele personale și condițiile pieței vor modela alocarea finală a portofoliului dvs., câteva principii fundamentale vă pot ghida procesul decizional.

1. Definiți-vă obiectivele de investiții: Economisiți pentru pensie, construiți un fond de educație sau solicitați un avans pentru o proprietate? Obiectivele clar definite ajută la determinarea intervalului de timp și a cerințelor de venit, informând modelul optim de alocare a activelor. Obiectivele pe termen lung permit, în general, o alocare mai mare de acțiuni, în timp ce obiectivele pe termen scurt pot necesita alocări mai conservatoare.

2. Evaluați toleranța la risc: Confortul dvs. cu fluctuațiile pieței afectează în mod direct cât de agresiv sau conservator ar trebui să fie mixul dvs. de active. Un investitor mai tânăr, cu zeci de ani înainte de pensionare, ar putea rezista volatilității acțiunilor. În schimb, un pensionar ar putea prioritiza conservarea capitalului prin obligațiuni și acțiuni care plătesc dividende.

3. Alegeți-vă categoriile de active: Clasele tradiționale de active includ acțiuni (autonare și internaționale), venituri fixe (obligațiuni guvernamentale și corporative) și echivalente de numerar (instrumente ale pieței monetare). Investitorii sofisticați pot adăuga imobiliare, mărfuri sau capital privat pentru a se diversifica mai mult. Alocările pot include:

• Orientate spre creștere: 80% acțiuni, 20% obligațiuni/numerar
• Echilibrate: 60% acțiuni, 30% obligațiuni, 10% numerar
• Conservative: 40% acțiuni, 50% obligațiuni, 10% numerar

4. Luați în considerare portofoliile ajustate în funcție de ciclul de viață și în funcție de vârstă: Fondurile cu dată țintă și robo-consultanții își bazează deciziile de alocare pe data planificată de pensionare, schimbând treptat mixul către dețineri conservatoare pe măsură ce îmbătrâniți. Aceste soluții oferă o alocare a activelor fără intervenții, dar este posibil să nu fie personalizate.

5. Revizuiți și reechilibrați periodic: Valorile activelor fluctuează, provocând o deviație a portofoliului. De exemplu, dacă acțiunile au performanțe superioare, acestea pot constitui o porțiune mai mare decât cea intenționată a portofoliului dumneavoastră. Reechilibrarea - vânzarea de active la valori maxime și cumpărarea de active subponderate - restabilește alocarea inițială și disciplinează răspunsurile emoționale.

6. Înțelegeți implicațiile fiscale: Amplasarea activelor (conturi impozabile vs. conturi cu avantaje fiscale) poate afecta randamentele după impozitare. Plasarea activelor eficiente din punct de vedere fiscal, cum ar fi acțiunile, în conturi impozabile și a investițiilor generatoare de venituri, cum ar fi obligațiunile, în conturi protejate de impozite, poate optimiza randamentele.

Alocarea activelor nu este statică. Evaluarea periodică asigură că portofoliul dumneavoastră reflectă schimbările în venituri, perspectivele economice sau circumstanțele de viață. Sfaturile din partea planificatorilor financiari sau utilizarea instrumentelor automate pot îmbunătăți și mai mult procesul decizional.

În cele din urmă, alocarea activelor permite investitorilor să construiască un portofoliu rezistent, adaptat călătoriei lor financiare unice - o abordare care gestionează atât oportunitățile, cât și riscurile. Concentrându-se pe alocare în detrimentul selecției de acțiuni, crearea de avere pe termen lung devine mai realistă și mai realizabilă.