CÂȘTIGURILE PE ACȚIUNE EXPLICATE ȘI INTERPRETĂRILE GREȘITE FRECVENTE

Câștigul pe acțiune (CPA) este un indicator financiar fundamental utilizat pe scară largă de investitori și analiști pentru a evalua profitabilitatea și performanța unei companii. Acesta reprezintă partea din venitul net al unei companii alocată fiecărei acțiuni ordinare aflate în circulație. EPS oferă o indicație a capacității unei companii de a genera profit pe acțiune, permițând comparații între firme și industrii.

Formulă:

Formula EPS de bază este:

EPS = (Venit net – Dividende preferențiale) / Acțiuni medii ponderate în circulație

Unde:

• Venit net: Profitul companiei după impozitare și cheltuieli.
• Dividende preferențiale: Orice dividende datorate acționarilor preferențiali, scăzute pe măsură ce acționarii obișnuiți au acces la câștigurile rămase.
• Acțiuni medii ponderate în circulație: Reflectă modificările numărului de acțiuni pe parcursul perioadei, datorate emisiunii sau răscumpărărilor de acțiuni.

Rezultatul vă spune cât profit a generat compania pentru fiecare acțiune individuală. De exemplu, dacă o companie are un venit net de 10 milioane de lire sterline și 5 milioane de acțiuni în circulație, EPS-ul său este de 2 lire sterline.

Există mai multe tipuri de EPS, raportate în mod obișnuit în declarațiile companiilor:

• EPS de bază: Folosește formula simplă de mai sus, cea mai bună pentru compararea datelor financiare clare și simple.
• EPS diluat: Ia în considerare toate diluțiile potențiale din opțiunile pe acțiuni ale angajaților, titlurile convertibile etc., oferind o perspectivă mai conservatoare.
• EPS principal/ajustat: Adesea raportat de companii și ajustat pentru anumite elemente, cum ar fi cheltuielile unice, pentru a reflecta „câștigurile de bază”.

De ce contează EPS: EPS este esențial în contexte multiple:

• Evaluare: EPS influențează direct raportul preț-câștig (P/E), un instrument cheie de evaluare.
• Performanță Analiză comparativă: Analiștii folosesc tendințele EPS pentru a evalua performanța corporativă în timp.
• Sentimentul investitorilor: Modificările EPS pot influența sentimentul investitorilor; creșterea constantă consolidează de obicei încrederea.

Cu toate acestea, deși EPS este esențial, acesta trebuie utilizat cu atenție și în context, alături de alți indicatori, pentru a obține o imagine completă a sănătății financiare.

EPS nu prezintă întotdeauna întreaga poveste, deoarece cifrele privind câștigurile pot fi supuse diverselor ajustări. Investitorii ar trebui să înțeleagă aceste ajustări pentru a evita să fie induși în eroare de rezultate prea optimiste sau înșelătoare. Iată câteva dintre cele mai frecvente ajustări EPS pe care le fac companiile și analiștii:

1. Elemente nerecurente

Companiile ajustează frecvent EPS pentru a exclude impactul evenimentelor unice, cum ar fi:

• Vânzări de active: Câștiguri sau pierderi din vânzarea unei divizii sau proprietăți
• Acorduri de litigii: Costuri juridice sau acorduri mari
• Cheltuieli de restructurare: Costuri pentru concedieri sau schimbări organizaționale

Acestea sunt adesea excluse sub justificarea că nu reflectă performanța operațională continuă. Deși acest lucru poate fi valid, deschide și ușa către excluderi frecvente sau discutabile.

2. Compensații bazate pe acțiuni

Firmele de tehnologie și startup-urile compensează adesea directorii și angajații cu acțiuni sau opțiuni pe acțiuni. Deși acesta este un cost real care diluează capitalul propriu, unele companii îl exclud din EPS ajustat. Criticii susțin că acest lucru oferă o imagine inexactă asupra diluției reale a acționarilor și a cheltuielilor de afaceri.

3. Fluctuațiile valutare

Companiile multinaționale se pot ajusta pentru mișcările cursului de schimb valutar pentru a prezenta o cifră EPS care se aliniază cu moneda constantă. Acest lucru ajută la compararea între perioade, dar poate, de asemenea, să ascundă volatilitatea din lumea reală care afectează câștigurile.

4. Amortizare și depreciere

Companiile elimină uneori amortizarea activelor necorporale din EPS. De exemplu, o firmă care a achiziționat un brand poate amortiza activele necorporale legate de achiziție, despre care unii ar susține că sunt neoperaționale. Cât de „operaționale” sunt aceste cheltuieli este o chestiune de interpretare.

5. Ajustări fiscale

În anumite cazuri, firmele ajustează EPS pe baza ratelor de impozitare normalizate, în special dacă o ajustare unică (de exemplu, o grație fiscală sau recunoașterea impozitului amânat) distorsionează câștigurile raportate. Scopul este de a reflecta cum ar arăta impozitele în condiții obișnuite.

6. Achiziții și fuziuni

După fuziune, companiile ar putea efectua ajustări EPS prin excluderea costurilor de integrare sau a sinergiilor încă nerealizate, oferind rezultate „pro-forma”. Deși aceste cifre pot oferi informații despre așteptările viitoare, ele rămân extrem de speculative.

Recomandare pentru investitori:

Fiți precauți cu ajustările EPS agresive. Revizuiți întotdeauna reconcilierea dintre câștigurile GAAP (Principii Contabile General Acceptate) sau IFRS și EPS non-GAAP sau ajustat furnizată în prezentările pentru investitori sau în rapoartele de câștiguri. Înțelegeți ce este eliminat sau adăugat înapoi - și de ce.

EPS ajustat poate fi util, dar numai atunci când contextul și raționamentul din spatele ajustărilor sunt transparente și justificabile. Altfel, aceste cifre pot induce în eroare, oferind o imagine prea măgulitoare a performanței.

În ciuda utilizării sale pe scară largă, EPS poate fi ușor interpretat greșit sau manipulat, ducând la judecăți de evaluare eronate. Înțelegerea acestor capcane comune este esențială atât pentru investitorii individuali, cât și pentru cei instituționali.

1. Confundarea creșterii cu calitatea

Creșterea EPS nu este întotdeauna echivalentă cu operațiuni comerciale mai sănătoase. EPS-ul unei companii poate crește din cauza:

• Răscumpărărilor de acțiuni: Reducerea numărului de acțiuni în circulație poate umfla artificial EPS-ul, chiar dacă venitul net rămâne constant.
• Reduceri temporare de costuri: Reducerile pe termen scurt ale cheltuielilor ar putea stimula profitabilitatea, deși nesustenabile în timp.
• Câștiguri neoperaționale: După cum s-a discutat anterior, vânzările de active și creditele fiscale pot stimula temporar EPS-ul.

Prin urmare, EPS-ul trebuie evaluat împreună cu creșterea veniturilor, tendințele marjei și fluxul de numerar pentru a evalua performanța reală.

2. Neglijarea EPS diluat

Utilizarea EPS de bază ignorând EPS diluat poate prezenta o imagine prea optimistă, în special în companiile cu opțiuni semnificative restante, obligațiuni convertibile sau warante. EPS diluat prezintă un scenariu mai prudent, cel mai rău caz, prin luarea în considerare a tuturor emisiunilor posibile de acțiuni.

3. Dependența excesivă de EPS ajustat

Baza excesivă pe EPS „principal” sau „ajustat” poate fi problematică. Acestea sunt cifre pe care conducerea dorește să le evidențieze, excluzând adesea cheltuielile valide. Investitorii ar trebui să acorde prioritate calității câștigurilor, comparând atât cifrele ajustate, cât și cele raportate conform GAAP/IFRS.

4. Ignorarea modificărilor structurii capitalului

EPS reflectă doar câștigurile per acțiune, dar nu ține cont de modul în care firma își finanțează operațiunile. De exemplu, un EPS în creștere poate fi însoțit de deteriorarea indicatorilor de datorie - mascarea riscului financiar potențial.

Exemplu: O companie se poate împrumuta masiv pentru a răscumpăra acțiuni și, prin urmare, pentru a-și mări EPS-ul. Cu toate acestea, creșterea gradului de îndatorare ar putea pune în pericol solvabilitatea pe termen lung.

5. Diferențe de sincronizare și sezonalitate

Companiile pot programa anunțurile de câștiguri sau pot utiliza trimestre puternice din punct de vedere sezonier pentru a prezenta cifre EPS impresionante. Dacă sunt comparate incorect (de exemplu, trimestrial în loc de anual), acest lucru poate duce la concluzii eronate.

6. Lipsa unui benchmarking contextual

EPS are nevoie de context. Fără a fi comparat cu perioadele anterioare, firmele concurente sau reperele din industrie, are o semnificație limitată. Un EPS ridicat nu indică neapărat o performanță superioară dacă companiile concurente obțin o profitabilitate sau o creștere mai bună cu un risc mai mic.

7. Impactul alegerilor contabile

Metoda contabilă utilizată poate afecta EPS-ul. De exemplu, alegerea amortizării liniare față de cea accelerată modifică profitul raportat. La fel și diferențele în ceea ce privește crearea de rezerve sau practicile de recunoaștere a veniturilor. Deși EPS oferă o metrică unificată, aceasta nu este întotdeauna complet comparabilă între firmele cu politici contabile diferite.

Cele mai bune practici:

• Citiți întotdeauna cu atenție notele de subsol și rapoartele de câștiguri.
• Utilizați EPS împreună cu alte metrici, cum ar fi fluxul de numerar disponibil, ROE și ratele datoriei.
• Întrebați fluctuațiile dramatice ale EPS - înțelegeți ce anume determină cifrele.

În concluzie, deși EPS este un indicator puternic, bazarea exclusivă pe acesta - în special fără a înțelege derivarea sau calitatea sa subiacentă - poate duce la evaluări greșite costisitoare. O abordare critică, holistică rămâne esențială.