EVALUAREA ACȚIUNILOR EXPLICATĂ: DE CE PREȚUL ≠ VALOAREA

Ce este evaluarea acțiunilor?

Evaluarea acțiunilor este procesul analitic de determinare a valorii intrinseci a acțiunilor unei companii. Investitorii și analiștii folosesc această evaluare pentru a evalua dacă o acțiune are un preț corect în raport cu performanța sa financiară reală și potențialul de creștere. Spre deosebire de prețul pieței, care răspunde cererii și ofertei, valoarea intrinsecă se bazează pe elemente fundamentale precum câștigurile, veniturile, fluxurile de numerar și factorii de risc.

Există două școli principale de gândire în evaluarea acțiunilor: evaluarea absolută și evaluarea relativă.

• Evaluarea absolută se concentrează pe valoarea intrinsecă a unei companii prin estimarea fluxurilor de numerar viitoare și actualizarea acestora la valoarea prezentă folosind modele precum metoda Fluxului de Numerar Actualizat (DCF).
• Evaluarea relativă, pe de altă parte, compară o companie cu concurenți similari folosind multipli de evaluare precum raportul Preț-Câștiguri (P/E), Preț-Valoare Contabilă (P/B) și Valoare Efectivă/EBITDA.

Evaluarea servește drept busolă pentru investitori. Ajută la identificarea acțiunilor evaluate greșit - cele care se tranzacționează sub sau peste valoarea lor intrinsecă - și ghidează deciziile de portofoliu care vizează câștigurile pe termen lung. Această abordare este o caracteristică a investițiilor bazate pe valoare, practicată de investitori legendari precum Benjamin Graham și Warren Buffett.

De ce contează valoarea intrinsecă

Esența evaluării acțiunilor este de a diferenția între valoarea unei acțiuni și costul acesteia. Prețurile pot fi neregulate; acestea pot fluctua în funcție de știri, sentimente, speculații sau evenimente macroeconomice care au puțin de-a face cu fundamentele unei companii. Valoarea intrinsecă oferă o măsură de stabilitate și context pentru luarea unor decizii informate.

De exemplu, o acțiune tehnologică de mare succes se poate tranzacționa la o primă semnificativă datorită entuziasmului investitorilor, însă câștigurile sale pot să nu susțină o astfel de evaluare. În schimb, o acțiune de utilități mai puțin strălucitoare, dar solidă din punct de vedere financiar, poate fi subevaluată din cauza lipsei de interes a investitorilor. Evaluarea identifică aceste discrepanțe și prezintă oportunități de investiții în consecință.

Intrări cheie în modelele de evaluare

Evaluarea acțiunilor se bazează pe o serie de intrări care pot varia în funcție de modelul utilizat. Modelul DCF, de exemplu, necesită:

• Fluxuri de numerar viitoare proiectate (de obicei pe o perioadă de 5-10 ani)
• Rată de actualizare (de obicei, un cost mediu ponderat al capitalului)
• Valoare terminală (pentru a surprinde fluxurile de numerar dincolo de perioada de proiecție)

Între timp, evaluarea relativă ar putea implica:

• Analiza comparabilă a companiilor
• Multipli medii pe sector
• Rate de creștere și evaluări ale riscurilor

Fiecare abordare are punctele forte și limitele sale. Modelele absolute pot oferi precizie, dar se bazează în mare măsură pe previziuni. Modelele relative sunt mai simple, dar riscă să treacă cu vederea diferențele fundamentale dintre companii. O evaluare robustă ar trebui, în mod ideal, să încorporeze elemente ale ambelor metode.

Preț versus Valoare: O Distincție Crucială

Ideea conform căreia „prețul este ceea ce plătești, valoarea este ceea ce primești”, inventată de Warren Buffett, evidențiază prăpastia dintre prețul de piață al unei acțiuni și valoarea sa intrinsecă. Deși sunt adesea folosite interschimbabil în limbajul obișnuit, cele două reprezintă concepte fundamental diferite în lumea investițiilor.

Prețul este suma cotată curentă la care o acțiune se tranzacționează la bursă. Este determinat în timp real de interacțiunea continuă dintre cumpărători și vânzători. Valoarea reprezintă o estimare cuprinzătoare a valorii reale a unei acțiuni, bazată pe factori economici, financiari și calitativi.

De ce prețurile deviază de la valoare

Prețurile fluctuează din cauza unei serii de factori care au puțin de-a face cu factorii fundamentali. Acestea includ:

• Sentimentul pieței: Reacțiile emoționale la știrile de pe piață sau la rapoartele privind câștigurile determină adesea schimbări bruște ale prețurilor.
• Speculații: Strategiile de tranzacționare pe termen scurt pot umfla sau dezumfla prețurile acțiunilor, indiferent de evaluare.
• Lichiditate: Acțiunile tranzacționate slab pot înregistra fluctuații mari de preț chiar și cu volume modeste.
• Variabile macroeconomice: Ratele dobânzilor, inflația și evenimentele geopolitice pot afecta prețurile în toate sectoarele fără a modifica semnificativ fundamentele pe termen lung.

Asemenea dinamici explică de ce acțiunile pot rămâne supraevaluate sau subevaluate pentru perioade lungi de timp. De exemplu, în timpul bulei dot-com, multe companii de internet au fost tranzacționate la prețuri mari, în ciuda fluxurilor de numerar negative sau a modelelor de afaceri nesustenabile. În schimb, acțiunile firmelor mature, cum ar fi cele industriale sau furnizorii de infrastructură, sunt adesea subevaluate, în ciuda veniturilor și profiturilor constante.

Rolul finanțelor comportamentale

Economia comportamentală analizează tendințele psihologice care îi determină pe investitori să evalueze greșit activele. Acestea includ:

• Mentalitatea de turmă: A urma mulțimea duce adesea la cumpărarea scumpă și vânzarea ieftină.
• Ancorarea: Agățarea de niveluri arbitrare de preț ca repere pentru valoare, chiar și atunci când fundamentele se schimbă.
• Prejudecată de confirmare: Căutarea de informații care susțin convingerile preexistente, ignorând în același timp dovezile contrare.

Astfel de prejudecăți contribuie la piețe ineficiente, unde prețurile sunt predispuse la mișcări exagerate, adesea deconectate de valoarea intrinsecă. În timp ce eficiența pieței presupune că toate informațiile disponibile sunt incluse în preț, evenimentele din lumea reală demonstrează contrariul. Prin urmare, evaluarea rațională oferă un control împotriva comportamentului de tranzacționare emoțional sau speculativ.

Relevanța pentru strategia de investiții

Înțelegerea decalajului preț-valoare este esențială pentru investitorii pe termen lung. Le permite să cumpere acțiuni subevaluate cu fundamente solide și să aștepte ca piața să se corecteze în cele din urmă. Acest principiu al „marjei de siguranță” este util în special în perioadele volatile ale pieței sau în recesiunile economice, oferind atât protecție împotriva pierderilor, cât și potențial de creștere.

Nu toate abaterile de preț sunt oportunități; unele pot reflecta riscuri reale - cum ar fi scăderea câștigurilor sau problemele de management. Evaluarea disciplinată ajută la separarea adevăratelor chilipiruri de capcanele valorii.

Punerea în practică a evaluării

Aplicarea evaluării acțiunilor în lumea reală necesită mai mult decât simple cunoștințe teoretice. Investitorii trebuie să înțeleagă cum să cerceteze, să interpreteze situațiile financiare și să aplice modelul adecvat, având în vedere contextul și obiectivele. Iată cum se manifestă evaluarea în mod practic în procesul decizional de investiții.

Analiza unei companii utilizând fluxul de numerar actualizat

Să presupunem că un investitor evaluează o companie producătoare stabilă, cu fluxuri de numerar consistente. Folosind modelul DCF, acesta ar putea prognoza fluxurile de numerar pentru următorii zece ani și le-ar putea actualiza utilizând o rată a dobânzii adecvată. Dacă valoarea actualizată a acestor fluxuri de numerar produce o valoare de 80 de lire sterline pe acțiune, iar compania se tranzacționează la 60 de lire sterline, aceasta semnalează o oportunitate potențială.

Cu toate acestea, lucrurile sunt rareori atât de simple. Ipotezele de prognoză - ratele de creștere, marjele operaționale și ratele de actualizare - influențează foarte mult valoarea finală. Micile modificări pot duce la discrepanțe mari în rezultate, subliniind natura subiectivă a modelelor de evaluare. Prin urmare, analiza sensibilității este adesea aplicată pentru a testa rezultatele în diferite scenarii.

Utilizarea multiplilor pentru compararea cu companiile similare

Investitorii care doresc să compare o firmă de software cu creștere rapidă s-ar putea baza pe evaluarea relativă. Aceștia examinează firme comparabile din sector și aplică rapoarte medii de evaluare. Dacă raportul P/E mediu al companiilor similare este de 30x câștigurile, iar firma țintă se tranzacționează la 20x cu indicatori de creștere similari, această divergență poate sugera o stabilire greșită a prețurilor. În schimb, un multiplu mult mai mare poate indica supraîncălzire și așteptări umflate.

Avantaje ale evaluării relative:

• Mai rapid de implementat
• Util în industriile bazate pe indice de referință
• Reflectă sentimentul investitorilor specific sectorului

Dezavantaje:

• Ignoră sănătatea financiară individuală
• Ușor de distorsionat de valori aberante sau evenimente unice
• Presupune comparabilitatea între diferite modele de afaceri

Evaluare în diferite stiluri de investiții

Diferite tipuri de investitori aplică evaluarea în mod unic:

• Investitorii în valoare caută acțiuni subevaluate care se tranzacționează sub valoarea intrinsecă și se concentrează pe aprecierea pe termen lung.
• Investitorii în creștere plătesc adesea prime pentru investiții viitoare perspective, evaluând în același timp evaluările pentru a evita plățile excesive.
• Investitorii în venituri pot prioritiza randamentul dividendelor și sustenabilitatea față de indicatorii de apreciere a capitalului, integrând evaluarea în analiza randamentului.

În toate strategiile, evaluarea robustă rămâne esențială pentru investițiile disciplinate. Protejează împotriva deciziilor emoționale, ajută la alocarea eficientă a capitalului și, în cele din urmă, îmbunătățește șansele unor rezultate superioare pe termen lung.

Capcane frecvente în evaluare

Greșelile în evaluarea acțiunilor provin frecvent din:

• Proiecții prea optimiste
• Neglijarea influențelor macroeconomice
• Ignorarea dinamicii concurențiale sau a schimbărilor din industrie
• Dependența excesivă de o singură metrică sau model

O abordare echilibrată și diversificată a evaluării - combinând rigoarea cantitativă cu perspectiva calitativă - este esențială pentru depășirea acestor provocări.

Gânduri finale

Evaluarea acțiunilor este atât știință, cât și artă. În timp ce modelele financiare oferă structură, experiența și judecata definesc adesea acuratețea. Prin distincția dintre preț și valoare, investitorii obțin claritate, reduc riscul și aliniază deciziile cu crearea de avere pe termen lung. Indiferent de zgomotul pieței, evaluarea reprezintă piatra de temelie a unei strategii de investiții solide.