FONDURI INDEXATE EXPLICATE: URMĂRIREA PIEȚELOR SIMPLIFICATĂ

Cum funcționează fondurile indexate

Fondurile indexate sunt un tip de vehicul de investiții pasive care reflectă performanța anumitor indici ai pieței financiare. În loc să încerce să depășească performanța pieței prin selectarea activă a acțiunilor sau prin sincronizarea pieței, fondurile indexate își propun să reproducă randamentele unui anumit indice de referință prin deținerea acelorași valori mobiliare în aceleași proporții ca și indicele în sine.

De exemplu, un fond indexat care urmărește indicele FTSE 100 va investi în toate cele 100 de companii componente ale indicelui FTSE 100, de obicei cu aceeași pondere cu care apar în indice. Dacă BP reprezintă 5% din FTSE 100, atunci 5% din activele fondului indexat vor fi de obicei alocate acțiunilor BP.

Prin urmărirea unui indice, fondul oferă investitorilor expunere la o secțiune largă a pieței, oferind diversificare, costuri mai mici și consecvență. Principiul fundamental al investițiilor indexate este că, în timp, piețele tind să crească în valoare - iar depășirea constantă a acestora este o provocare, chiar și pentru managerii de fonduri experimentați.

Urmărirea performanței unui indice necesită, de obicei, ca un manager de fond sau un algoritm să achiziționeze și să dețină toate sau un eșantion reprezentativ al valorilor mobiliare conținute în acel indice. Această strategie este mult mai puțin costisitoare decât să se bazeze pe profesioniști pentru a cumpăra și vinde active pe baza predicțiilor, în mare parte pentru că implică costuri de tranzacție mai mici și comisioane de administrare mai mici.

În plus, fondurile indexate oferă transparență. Investitorii știu ce deține fondul în orice moment, deoarece compoziția indicelui subiacent este disponibilă publicului. Simplitatea fondurilor indexate - egalarea pieței, mai degrabă decât depășirea acesteia - le-a făcut deosebit de atractive atât pentru investitorii individuali, cât și pentru cei instituționali.

De-a lungul anilor, mulți au ajuns să prefere fondurile indexate datorită rezistenței lor la performanță și structurii costurilor. Deși nu vor depăși niciodată piața pe care o urmăresc, rareori o subperformează cu mult. Această fiabilitate le-a transformat într-o piatră de temelie a multor portofolii de investiții pe termen lung.

De exemplu, dacă indicele S&P 500 înregistrează o creștere anualizată medie de 8%, un fond indexat S&P 500 va urmări să ofere randamente similare, minus un mic comision cunoscut sub numele de raportul cheltuielilor. Datorită acestei conexiuni, mișcările pieței afectează direct performanța fondurilor indexate.

În cele din urmă, fondurile indexate oferă o modalitate simplă, ușor de întreținut și rentabilă de a investi, potrivite în special pentru cei care caută randamente constante ale pieței, fără riscuri excesive sau cunoștințe de piață la nivel de expert.

Cum urmăresc fondurile indexate piețele

Fondurile indexate urmăresc piețele folosind una dintre cele două metodologii principale: replicarea completă sau eșantionarea. Replicarea completă implică cumpărarea tuturor valorilor mobiliare dintr-un indice în proporțiile precise utilizate de indicele în sine. Această metodă este cea mai practică atunci când indicele conține un număr gestionabil de valori mobiliare lichide, cum ar fi Dow Jones Industrial Average sau FTSE 100.

Metoda de replicare completă are ca rezultat o eroare de urmărire foarte mică, ceea ce înseamnă că performanța fondului se potrivește foarte bine cu cea a indicelui. Cu toate acestea, pentru indicii cu mulți constituenți - cum ar fi Wilshire 5000 sau Russell 2000 - replicarea completă poate fi ineficientă sau prohibitivă din punct de vedere al costurilor.

În aceste cazuri mai complexe, fondurile indexate utilizează adesea o metodă numită eșantionare sau optimizare. În loc să dețină fiecare valoare mobiliară din indice, fondul selectează un subset care reprezintă statistic întregul indice. Administratorii de fonduri se bazează pe modele matematice și algoritmi sofisticați pentru a se asigura că portofoliul imită cât mai fidel performanța indicelui.

Această abordare permite fondurilor să evite valorile mobiliare extrem de ilichide sau scumpe, menținând în același timp o corelație ridicată cu randamentele indicelui. Deși poate introduce o eroare de urmărire puțin mai mare decât replicarea completă, diferența este de obicei minimă și acceptabilă pentru majoritatea investitorilor.

Multe fonduri indexate utilizează algoritmi computerizați și software de gestionare a portofoliului pentru a reechilibra automat portofoliile. Când indicele se modifică - probabil din cauza acțiunilor corporative, adăugărilor sau eliminărilor - fondul își va ajusta deținerile pentru a se potrivi. Aceste actualizări au loc de obicei trimestrial sau semestrial, în funcție de programul furnizorului de indice.

Un alt factor care afectează modul în care fondurile indexate își urmăresc indicele de referință respectiv este raportul cheltuielilor. Acesta este comisionul anual, exprimat ca procent din active, perceput pentru a acoperi costurile operaționale. Deși de obicei mult mai mic decât fondurile gestionate activ (adesea sub 0,2%), raportul cheltuielilor reduce ușor randamentele investitorilor în comparație cu randamentul brut al indicelui.

Dividendele joacă, de asemenea, un rol în urmărire. Mulți indici sunt indici cu „randament total”, ceea ce înseamnă că includ dividendele în calculele lor de performanță. Unele fonduri index reinvestesc automat dividendele (unități de acumulare), imitând astfel mai îndeaproape creșterea indicelui, în timp ce altele le pot plăti investitorilor (unități de venit), ceea ce poate afecta comparabilitatea.

În plus, factorii de piață precum lichiditatea, orele de tranzacționare și spread-urile bid-ask pot influența precizia urmăririi. Fondurile care tranzacționează la nivel internațional, de exemplu, pot întâmpina neconcordanțe de timp dacă indicele subiacent operează într-un fus orar diferit. Deși aceste discrepanțe sunt de obicei mici, ele se pot acumula în timp.

În general, fondurile index utilizează strategii transparente, bazate pe reguli, pentru a emula comportamentul indicelui pe care îl urmăresc, ceea ce le face instrumente fiabile pentru o expunere diversificată la piață cu intervenție umană minimă.

Avantaje și limitări

Fondurile indexate oferă mai multe avantaje convingătoare care au contribuit la popularitatea lor pe scară largă în rândul investitorilor. Unul dintre cele mai des menționate beneficii este eficiența costurilor. Deoarece fondurile indexate sunt gestionate pasiv, acestea nu necesită echipe de analiști și administratori de fonduri pentru a cerceta și tranzacționa activ valori mobiliare. Acest lucru duce la comisioane de administrare semnificativ mai mici în comparație cu fondurile gestionate activ.

Aceste rate de cheltuieli scăzute, adesea sub 0,2%, înseamnă că o parte mai mare din randamentele investițiilor rămân la investitor. În timp, chiar și o mică diferență de comisioane poate avea un impact dramatic asupra randamentelor totale datorită puterii de compunere a dobânzii.

Un alt avantaj este diversificarea. Investind într-o gamă largă de companii din diverse sectoare și zone geografice (în funcție de indice), investitorii își reduc expunerea la riscurile individuale ale acțiunilor. Această diversificare reduce în mod inerent volatilitatea portofoliului și poate oferi randamente pe termen lung mai stabile.

Fondurile indexate oferă, de asemenea, performanțe constante în raport cu indicele lor de referință. Întrucât scopul lor este de a reflecta – nu de a depăși – piața, acestea tind să ofere randamente previzibile care urmăresc îndeaproape performanța generală a indicelui. Pentru investitorii pe termen lung, acest lucru reduce riscul de subperformanță care afectează adesea fondurile gestionate activ.

Accesibilitatea este un alt avantaj cheie. Fondurile indexate sunt ușor de înțeles și simplu de investit, ceea ce le face ideale atât pentru începători, cât și pentru investitorii experimentați. Multe sunt disponibile cu cerințe minime de investiție reduse și sunt oferite pe principalele platforme de brokeraj și conturi de pensie.

Cu toate acestea, fondurile indexate vin cu unele limitări. Cea mai notabilă este incapacitatea lor de a depăși piața. Deoarece își propun să reproducă un indice, mai degrabă decât să-l depășească, investitorii trebuie să accepte randamente medii – minus un mic comision de administrare. Pe piețele puternice în creștere, fondurile gestionate activ pot depăși performanța fondurilor indexate, captând mai mult potențial.

Mai mult, fondurile indexate sunt legate de indicii lor de referință. Acestea trebuie să se limiteze la acțiuni sau sectoare specifice, indiferent de condițiile pieței sau de perspectivele companiei. Dacă un indice principal devine supraconcentrat în câteva acțiuni cu performanțe ridicate, un fond index care îl oglindește poate moșteni o expunere la risc mai mare ca urmare.

Un alt dezavantaj potențial este lipsa de flexibilitate. Fondurile index nu pot reacționa la schimbările economice sau la previziunile pieței așa cum ar face-o un manager activ. De exemplu, în cazul unei scăderi a pieței, acestea vor continua să dețină aceleași valori mobiliare, cu excepția cazului în care indicele în sine se schimbă.

Există, de asemenea, problema distorsiunilor pieței și a riscului de bulă. Pe măsură ce tot mai mulți investitori se înghesuie în fondurile index, cererea de acțiuni din cadrul indexurilor crește, putând umfla evaluările. Această popularitate crescândă a dus la îngrijorări cu privire la „bulele de investiții pasive”, în special în rândul criticilor dominației fondurilor pasive pe piețele moderne.

În concluzie, deși fondurile index oferă o expunere rentabilă, diversificată și cu risc relativ scăzut pe piață, acestea nu sunt lipsite de limitări. Înțelegerea ambelor părți ale ecuației permite investitorilor să ia decizii informate pe baza toleranței lor la risc, a obiectivelor de investiții și a perspectivelor pieței.