RAPORTUL P/E EXPLICAT ȘI CÂND SE DETERIOREAZĂ

Ce este raportul P/E?

Raportul preț-câștig (P/E) este unul dintre cei mai utilizați indicatori de evaluare pentru evaluarea acțiunilor unei companii. Calculat prin împărțirea prețului actual al acțiunilor unei companii la câștigul pe acțiune (CPA), raportul P/E îi ajută pe investitori să determine cât plătesc pentru fiecare liră sterlină din câștigurile unei companii.

Formulă:

Raportul P/E = Preț de piață pe acțiune / Câștig pe acțiune (CPA)

Un raport P/E mai mare implică, în general, faptul că investitorii se așteaptă la o creștere viitoare a câștigurilor și, prin urmare, sunt dispuși să plătească o primă. În schimb, un raport P/E mai mic ar putea indica o companie subevaluată sau care se confruntă cu dificultăți.

Raportul P/E este de obicei clasificat în două tipuri:

• P/E inactiv: Pe baza câștigurilor reale din ultimele 12 luni.
• P/E viitor: Pe baza câștigurilor proiectate în următoarele 12 luni.

Prin compararea raporturilor P/E ale companiilor din aceeași industrie, investitorii încearcă să identifice acțiunile supraevaluate sau subevaluate în raport cu cele ale companiilor similare. Deși raportul P/E oferă o imagine convenabilă a evaluării, acesta trebuie interpretat în context.

De exemplu, o companie de tehnologie se poate tranzacționa în mod inerent la un P/E mai mare în comparație cu o firmă de utilități, datorită creșterii anticipate. Prin urmare, ceea ce constituie un raport P/E „ridicat” sau „scăzut” variază semnificativ în funcție de industrie, ciclul de viață al companiei și condițiile economice predominante.

O parte din atractivitatea raportului P/E constă în simplitatea sa. Cu toate acestea, acest lucru poate fi și un dezavantaj. Bazarea exclusivă pe P/E poate duce la decizii de investiții proaste dacă datele privind câștigurile subiacente sunt distorsionate sau incomplete sau dacă ipotezele de creștere nu se materializează.

O altă complicație este inflația, schimbarea regimurilor fiscale și mediile cu rate ale dobânzii, toate acestea putând influența evaluările acțiunilor dincolo de câștigurile individuale ale companiilor.

Prin urmare, deși raportul P/E este o piesă vitală a puzzle-ului evaluării, acesta trebuie utilizat împreună cu alte valori indicatoare și cercetări calitative, în special atunci când se iau în considerare investițiile pe termen lung.

Când raportul P/E se deteriorează

Deși este utilizat în mod obișnuit în analiza acțiunilor, raportul P/E nu este lipsit de limitări. Într-adevăr, există scenarii specifice în care utilitatea sa poate fi subminată semnificativ. Înțelegerea acestor condiții este esențială pentru utilizarea responsabilă a raportului P/E într-un cadru de investiții mai larg.

Iată situațiile cheie în care raportul P/E tinde să se deterioreze:

1. Câștiguri negative sau zero

Poate cea mai evidentă deteriorări apare atunci când o companie raportează câștiguri negative. Deoarece formula necesită un numitor (EPS) pozitiv, raportul P/E devine fie nedefinit, fie înșelător. Încercarea de a evalua startup-urile care înregistrează pierderi sau firmele ciclice care se confruntă cu recesiuni folosind raportul P/E este nerecomandată. În astfel de cazuri, indicatori alternativi, cum ar fi prețul/vânzările (P/S) sau valoarea întreprinderii/EBITDA, pot fi mai utili.

2. Volatilitatea câștigurilor

Dacă câștigurile unei firme fluctuează semnificativ din cauza unor evenimente unice, a unor modificări ale practicilor contabile sau a unor câștiguri de capital neregulate, raportul P/E rezultat poate oferi o imagine distorsionată a performanței operaționale. De exemplu, o companie care vinde un activ major ar putea raporta o creștere temporară a profitului, umflând EPS și, prin urmare, dezumflând P/E - o distorsiune care nu reflectă puterea sustenabilă de a genera câștiguri.

3. Companii cu creștere rapidă

Pentru companiile cu creștere rapidă, în special cele care reinvestesc masiv în expansiune, în loc să înregistreze profituri netede, rapoartele P/E pot părea nejustificat de mari sau înșelător de mici. În astfel de scenarii, proiecțiile anticipative, fluxurile de numerar actualizate (DCF) sau rapoartele preț/câștig/creștere (PEG) ar putea fi mai potrivite în scopuri de evaluare.

4. Manipularea contabilă

Cifrele câștigurilor pot fi influențate de tactici contabile agresive, inclusiv momentul recunoașterii veniturilor, ipotezele de amortizare sau elementele extrabilanțiere. Deoarece raportul P/E se bazează pe venitul net raportat, o astfel de manipulare poate face ca o acțiune să pară mai ieftină sau mai scumpă decât este în realitate.

5. Distorsiuni ale structurii capitalului

Firmele încărcate cu datorii pot raporta câștiguri solide datorită cheltuielilor cu dobânzile protejate de impozite, dar se confruntă cu riscuri semnificative de solvabilitate pe termen lung. De asemenea, companiile care efectuează răscumpărări frecvente de acțiuni pot vedea un EPS artificial crescut, reducând raportul P/E pe hârtie, fără a îmbunătăți calitatea reală a câștigurilor.

6. Diferențe sectoriale și economice

Diferite sectoare au niveluri diferite de intensitate a capitalului, reglementare și marje de profit. Companiile din sectoare cu capital mare, cum ar fi telecomunicațiile, ar putea avea un P/E mai mic în comparație cu firmele de software cu active reduse. Schimbările macroeconomice, cum ar fi creșterea ratelor dobânzilor, pot, de asemenea, să modifice sentimentul investitorilor, făcând ca comparațiile istorice P/E să fie inutilă.

În concluzie, dependența oarbă de raportul P/E - în special în contexte de afaceri complexe, volatile sau netradiționale - poate duce la evaluări eronate. Investitorii de succes înțeleg când este aplicabil raportul P/E și când trebuie completat cu instrumente financiare mai ample.

Alternative la raportul P/E

Recunoscând limitele raportului P/E, analiștii financiari și investitorii utilizează o gamă de indicatori de evaluare suplimentari pentru a realiza o analiză mai cuprinzătoare a unei companii. Acești raporti abordează adesea deficiențele raportului P/E, oferind informații mai aprofundate despre profitabilitate, utilizarea activelor și potențialul de creștere.

1. Raportul preț-vânzări (P/V)

Raportul preț-vânzări compară capitalizarea de piață a unei companii cu veniturile sale totale. Spre deosebire de raportul P/E, acesta poate fi utilizat pentru firmele cu câștiguri negative, fiind deosebit de util pentru companiile aflate în stadiu incipient sau care înregistrează pierderi.

Formula: Capitalizare de piață / Venituri totale

Deși P/V nu reflectă profitabilitatea, poate fi un instrument vital de screening pentru identificarea companiilor cu modele de afaceri scalabile sau pentru îmbunătățirea efectului de levier operațional.

2. Raportul preț-valoarea contabilă (P/B)

Raportul preț-valoarea contabilă măsoară valoarea de piață a unei firme în raport cu valoarea sa contabilă (activele totale minus pasivele). Este adesea utilizat pentru a evalua companiile cu active mari sau instituțiile financiare în care activele tangibile joacă un rol crucial.

Formula: Preț de piață per acțiune / Valoare contabilă per acțiune

Raporturile P/B sub 1 pot indica o subevaluare, deși aceasta depinde de context. De asemenea, acestea pot semnala active aflate în dificultate sau subperformante, așa că trebuie luată în considerare sănătatea bilanțului subiacent.

3. Valoarea Întreprinderii în Raport cu EBITDA (EV/EBITDA)

Raportul dintre Valoarea Întreprinderii și EBITDA este o alternativă populară la P/E, deoarece include datoriile și exclude impozitele și cheltuielile non-monetare, oferind o perspectivă mai neutră din punct de vedere al structurii capitalului asupra capacității de câștiguri de bază a unei companii.

Formula: Valoarea Întreprinderii / EBITDA

EV/EBITDA este adesea preferat pentru compararea companiilor cu structuri de capital diferite sau din sectoare cu efect de levier, oferind o perspectivă mai clară asupra eficienței operaționale.

4. Raportul Preț/Câștiguri-Creștere (PEG)

Raportul PEG rafinează raportul P/E tradițional prin luarea în considerare a creșterii anticipate a câștigurilor, oferind o evaluare mai dinamică a evaluării în raport cu așteptările de performanță.

Formulă: Raport P/E / Rată anuală de creștere a EPS

Un raport PEG apropiat de 1 este interpretat în mod obișnuit ca „valoare justă”, deși există interpretări largi în diferite industrii. Acesta ajută la contextualizarea rapoartelor P/E ridicate sau scăzute, în funcție de traiectoriile de creștere proiectate.

5. Analiza fluxului de numerar actualizat (DCF)

Deși nu este un raport, DCF rămâne un standard de aur pentru evaluarea intrinsecă. Acesta implică proiectarea fluxurilor de numerar viitoare și actualizarea acestora la valoarea actuală utilizând costul mediu ponderat al capitalului (WACC) al unei companii. Deși este bazat pe date și sensibil la ipoteze, DCF oferă o perspectivă granulară asupra generării de valoare în timp, independent de distorsiunile câștigurilor pe termen scurt.

6. Modelul de actualizare a dividendelor (DDM)

Cel mai aplicabil firmelor care plătesc dividende, DDM evaluează o acțiune prin estimarea valorii actuale a plăților viitoare de dividende așteptate. Poate fi mai stabil decât modelele bazate pe câștiguri pentru afacerile mature și stabile, cu istoric constant de plată a dividendelor.

În concluzie, deși raportul P/E rămâne un instrument util, nu este în niciun caz o metrică completă. Investitorii pricepuți utilizează adesea o suită de metode de evaluare, raportând încrucișat rapoarte precum P/B, EV/EBITDA și PEG, alături de factori calitativi. Această abordare holistică minimizează riscul, sporește acuratețea și, în cele din urmă, duce la rezultate investiționale mai robuste.