RISCUL ACȚIUNILOR EXPLICAT: TRAGERI, VOLATILITATE ȘI TENDINȚE NEGATIVE

Riscul acțiunilor se referă la potențialul de pierderi care decurg din deținerea de acțiuni la companii listate la bursă. Spre deosebire de valorile mobiliare cu venit fix, care oferă adesea randamente predefinite, acțiunile sunt supuse unor forțe dinamice și imprevizibile ale pieței. Acestea pot varia de la evenimente specifice companiei până la evoluții macroeconomice mai ample, cum ar fi modificările ratelor dobânzii, inflația și tensiunile geopolitice. Ca atare, investitorii în acțiuni sunt expuși la o serie de riscuri care pot duce la pierderi de capital temporare sau permanente.

Este important de menționat că riscul acțiunilor cuprinde nu numai forme măsurabile de risc, cum ar fi volatilitatea prețurilor și scăderile pieței, ci și riscuri intangibile legate de comportamentul investitorilor. Prejudecățile cognitive, luarea deciziilor emoționale și mentalitatea de turmă exacerbează adesea fluctuațiile pieței, ducând la rezultate suboptime ale investițiilor. Înțelegerea și gestionarea acestor dimensiuni multiple ale riscului acțiunilor este esențială pentru construirea de portofolii rezistente și menținerea performanței pe termen lung.

În acest ghid, explorăm cele trei categorii principale de risc acțiunilor: scăderi, volatilitate și greșeli comportamentale, fiecare dintre acestea putând influența performanța unui portofoliu de investiții.

Reducerile se numără printre cele mai critice și vizibile forme de risc aferent acțiunilor. O reducere are loc atunci când valoarea de piață a unei investiții scade de la un maxim anterior la un minim, măsurată de obicei ca procent din valoarea maximă. Investitorii monitorizează reducerile pentru a evalua gravitatea pierderilor în timpul scăderilor pieței și pentru a determina perioada de recuperare necesară pentru a atinge nivelurile anterioare ale activelor.

Există mai multe aspecte de înțeles despre reduceri:

• Magnitude: Dimensiunea scăderii de la vârf la minim - de exemplu, o reducere de 20% dintr-o valoare a portofoliului de 1.000.000 de lire sterline indică o scădere de 200.000 de lire sterline.
• Durata: Timpul necesar investiției pentru a se recupera de la minim la vârful anterior. Unele reduceri se rezolvă în câteva luni; altele pot dura ani (în special în timpul crizelor precum criza financiară globală din 2008).
• Frecvență: Cât de des apar aceste evenimente. Retragerile de 10-20% sunt relativ frecvente în investițiile în acțiuni, iar investitorii ar trebui să fie pregătiți pentru astfel de fluctuații ca parte normală a investițiilor în acțiuni.

Retragerile pot rezulta din diverși factori, inclusiv scăderi macroeconomice, recesiuni specifice sectorului, management defectuos corporativ sau evenimente mai ample, cum ar fi pandemiile sau conflictele militare. Investitorii cu orizonturi de timp mai scurte sau cu o toleranță la risc mai scăzută tind să considere retragerile semnificative deosebit de dificile, ceea ce duce adesea la vânzări motivate emoțional în momente nepotrivite.

Înțelegerea conceptului de retrageri îi ajută pe investitori să contextualizeze pierderile pe termen scurt, să stabilească așteptări realiste și să planifice din timp nevoile potențiale de flux de numerar. Prin diversificare, bugetare a riscurilor și analiză de scenarii, riscul de scădere a pieței poate fi atenuat într-o oarecare măsură, deși nu eliminat complet.

Analiza istorică sugerează că piețele de acțiuni își revin în cele din urmă după scăderi, dar calea către redresare poate fi volatilă și incertă. De exemplu, indicele MSCI World a înregistrat scăderi de peste 30% în mai multe rânduri în ultimii 50 de ani, dar investitorii orientați pe termen lung care au rămas investiți au beneficiat adesea de câștiguri substanțiale în redresarea ulterioară.

În cele din urmă, investitorii trebuie să accepte că scăderile sunt o caracteristică normală a investițiilor în acțiuni. Planificarea pentru astfel de evenimente, atât strategic, cât și psihologic, este esențială pentru menținerea calmului și a disciplinei pe termen lung în timpul stresului pieței.

Volatilitatea este un alt aspect cheie al riscului acțiunilor și se referă la gradul de variație a prețului unei acțiuni sau a unui portofoliu în timp. De obicei, se măsoară prin deviația standard, care cuantifică cât de mult deviază randamentele de la medie. O deviație standard mare implică o incertitudine mai mare și o gamă mai largă de rezultate posibile.

Din punct de vedere practic, volatilitatea influențează sentimentul investitorilor, riscul perceput și valoarea portofoliului. Schimbările bruște și abrupte ale prețurilor pot induce frică sau încredere excesivă, determinând adesea decizii de tranzacționare frecvente care pot fi dăunătoare rezultatelor pe termen lung. Este crucial ca investitorii să facă diferența între zgomotul pe termen scurt și tendințele direcționale semnificative.

Adesea, volatilitatea este clasificată în două forme:

• Volatilitate istorică: Gradul de mișcare reală trecută a prețului unei acțiuni pe o anumită perioadă.
• Volatilitate implicită: Previziunea pieței privind mișcările probabile ale prețurilor, derivată de obicei din modele de stabilire a prețurilor opțiunilor, cum ar fi Black-Scholes.

Volatilitatea nu este inerent echivalentă cu riscul, în special pe termen lung. Deși investitorii cu aversiune la risc pot considera volatilitatea ridicată ca fiind negativă, unele strategii - cum ar fi investițiile în momentum - urmăresc să valorifice volatilitatea pentru profit. Cu toate acestea, volatilitatea ridicată poate reduce stabilitatea portofoliului și poate crește probabilitatea executării de tranzacții prost programate pe baza răspunsurilor emoționale.

Mai mult, volatilitatea tinde să crească în perioadele de incertitudine sau stres economic. Pandemia de COVID-19 din 2020 și debutul conflictului Rusia-Ucraina în 2022 servesc drept exemple recente în care frica a împins indicii de volatilitate precum VIX la niveluri extreme, determinând vânzări masive de active pe piață. Aceste episoade de volatilitate ridicată coincid adesea cu scăderi semnificative, amplificând riscul general al acțiunilor.

Diversificarea portofoliului, utilizarea fondurilor de acțiuni cu volatilitate scăzută și reechilibrarea sistematică pot ajuta la gestionarea efectelor volatilității. În plus, investitorilor pe termen lung li se recomandă adesea să ignore fluctuațiile pe termen scurt și să se concentreze în schimb pe obiective pe termen lung, alocarea activelor și strategii de investiții disciplinate.

Înțelegerea volatilității și a impactului acesteia asupra portofoliilor este esențială nu numai pentru anticiparea potențialelor fluctuații de preț, ci și pentru ajustarea așteptărilor și menținerea disciplinei investiționale. Recunoașterea faptului că fluctuațiile fac parte integrantă din parcursul investițional poate ajuta investitorii să mențină cursul și să reducă riscul reacțiilor dăunătoare în perioadele turbulente.