EXPLICAȚII DESPRE APROBĂRILE DE TOKENURI

Ce sunt aprobările de tokenuri?

Aprobările de tokenuri, cunoscute și sub denumirea de permisiuni pentru tokenuri, se referă la un mecanism de permisiune în cadrul ecosistemului Ethereum și al altor rețele blockchain care urmează o arhitectură similară, cum ar fi Binance Smart Chain sau Polygon. Această caracteristică permite aplicațiilor descentralizate (DApps) să interacționeze cu tokenurile unui utilizator fără ca utilizatorul să fie nevoit să aprobe fiecare tranzacție individual.

În esență, aprobările de tokenuri sunt implementate prin standardul ERC-20, care guvernează tokenurile fungibile. Atunci când un utilizator dorește să interacționeze cu un contract inteligent - cum ar fi efectuarea unui schimb de tokenuri, plasarea de active într-un pool de yield farming sau furnizarea de lichiditate - acesta trebuie să acorde acelui contract inteligent permisiunea de a muta o cantitate specificată din tokenurile sale. Acest lucru este esențial deoarece permite protocoalelor non-custodial să funcționeze autonom, necesitând în același timp consimțământul explicit al utilizatorului.

Cum funcționează aprobările de tokenuri

Iată o descriere generală a modului în care funcționează alocațiile de tokenuri:

• Un utilizator deține Tokenul A în portofelul său.
• Aceștia doresc să utilizeze o aplicație DApp (de exemplu, o bursă descentralizată, cum ar fi Uniswap) care necesită Tokenul A pentru o anumită tranzacție.
• Înainte de a finaliza tranzacția, DApp-ul va solicita utilizatorului să aprobe o alocație. Aceasta invocă funcția approve() pe contractul inteligent al tokenului.
• Prin intermediul acestei funcții, utilizatorul permite contractului inteligent al DApp-ului să cheltuiască o sumă specificată de Token A în numele său.

Aprobările sunt esențiale deoarece portofelele Ethereum și protocoalele blockchain sunt concepute pentru a proteja activele utilizatorilor. Fără aprobări, fiecare mișcare de tokenuri ar trebui semnată și autorizată manual de către utilizator, ceea ce ar face experiența utilizatorului extrem de greoaie, în special în operațiuni complexe care implică tranzacții multiple.

Aprobări persistente

Este important de menționat că aprobările de tokenuri persistă în lanț până la revocare. Odată ce un contract inteligent este autorizat, acesta poate accesa tokenurile acordate în orice moment, fără confirmare suplimentară din partea utilizatorului - până la limita aprobată. Unele protocoale solicită „aprobări infinite” pentru comoditate, permițând contractului inteligent să funcționeze fără tranzacții de aprobare viitoare. Deși este ușor de utilizat, această practică introduce riscuri potențiale dacă contractul inteligent este compromis.

Terminologie cheie

• Tocație: Cantitatea specifică de token-uri pe care un contract inteligent are voie să o cheltuiască.
• approve(): Funcția care stabilește o tocație în contractul inteligent.
• transferFrom(): Funcția utilizată de contractul autorizat pentru a muta token-urile utilizatorului în limita permisă.

Înțelegerea acestor mecanisme de bază este esențială pentru utilizatorii care navighează în domeniul finanțelor descentralizate (DeFi) și al altor aplicații bazate pe blockchain, deoarece este un aspect fundamental al interacțiunilor sigure și eficiente din cadrul ecosistemului.

De ce sunt necesare alocațiile de tokenuri

Aprobările de tokenuri există pentru a oferi aplicațiilor descentralizate (DApps) acces securizat și limitat la activele unui utilizator. Într-un mediu descentralizat în care nu există o autoritate centrală pentru a media tranzacțiile, contractele inteligente se bazează pe conceptul de alocații de tokenuri pentru a îndeplini funcții vitale, păstrând în același timp autonomia utilizatorului. Această secțiune explorează motivele pentru care aprobările de tokenuri sunt indispensabile ecosistemului blockchain.

1. Activarea interacțiunilor non-custodiale

Una dintre caracteristicile inovației blockchain este capacitatea de a păstra controlul asupra activelor fără intermediari. DApps funcționează fără bănci sau brokeri, dar au nevoie în continuare de o modalitate de a efectua tranzacții legate de tokenuri în numele utilizatorului. Alocațiile de tokenuri permit ca protocoalele automate să funcționeze temporar cu autoritate delegată, fără a prelua custodia tokenurilor utilizatorului.

2. Îmbunătățirea experienței utilizatorului

Fără aprobări de tokenuri, fiecare interacțiune care implică transferuri de tokenuri ar necesita confirmarea și semnarea manuală a fiecărei tranzacții de către utilizator. De exemplu, într-un protocol de yield farming unde au loc reinvestiții frecvente, acest lucru ar deveni plictisitor și impracticabil. Aprobările simplifică aceste operațiuni prin acordarea de permisiuni predefinite, îmbunătățind eficiența, menținând în același timp transparența.

3. Suport pentru protocoale complexe în mai mulți pași

Aplicațiile digitale (DApps) moderne se implică adesea în tranzacții în mai mulți pași, cum ar fi schimbarea perechilor de tokenuri, furnizarea de lichiditate sau interacțiunea cu instrumente derivate. Fiecare dintre acești pași ar putea necesita transferuri separate de tokenuri. Aprobările de tokenuri permit contractelor inteligente să proceseze în loturi sau să automatizeze aceste secvențe, permițând serviciilor precum împrumuturi flash, punți cross-chain și staking NFT-uri să funcționeze eficient.

4. Optimizarea costurilor gazelor

Aprobarea unui contract o singură dată pentru o sumă nelimitată poate economisi la taxele pentru gaze, care sunt deosebit de importante în perioadele de congestie a rețelei. Repetarea aprobărilor pentru fiecare tranzacție individuală ar crește costurile și ar putea descuraja participarea la DeFi.

5. Model de securitate cu permisiuni

Aprobările reprezintă un nivel granular de permisiune care se aliniază cu principiile modelelor de securitate bazate pe principiul privilegiilor minime. Utilizatorii determină cine poate accesa token-urile lor și cât pot accesa. Această natură de tip opt-in asigură că, chiar și atunci când interacționează cu DApp-urile, utilizatorii păstrează controlul.

6. Compatibilitate între aplicații

Alocațiile de token-uri sunt standardizate prin ERC-20 și derivatele sale, ceea ce le face compatibile pe scară largă în ecosistemul Ethereum Virtual Machine (EVM). Această uniformitate permite utilizarea fără probleme a token-urilor pe burse descentralizate, protocoale de creditare, platforme de jocuri și gateway-uri de plată.

7. Integrări programatice

Pentru dezvoltatori, aprobările de token-uri sunt, de asemenea, cruciale. Acestea permit accesul programatic la token-uri din cadrul contractelor inteligente, automatizând acțiuni precum lichidările pe piețele de creditare sau decontarea tranzacțiilor în sistemele de plată descentralizate.

În cele din urmă, aprobările de token-uri reprezintă coloana vertebrală a accesului permis în DeFi. Fără ele, fiecare aplicație descentralizată ar necesita custodia completă a fondurilor utilizatorilor - anulând scopul descentralizării. Acestea ajută la păstrarea interacțiunii fără încredere, îndeplinind în același timp nevoile practice ale finanțelor digitale.

Cum sunt abuzate aprobările de tokenuri

Deși aprobările de tokenuri joacă un rol tehnic și funcțional esențial în aplicațiile descentralizate, ele deschid și ușa către o potențială utilizare abuzivă și exploatare. Deoarece permisiunile pot persista pe lanț pe termen nelimitat și facilitează accesul automat la fondurile utilizatorilor, actorii rău intenționați caută frecvent modalități de a abuza de alocațiile de tokenuri. Această secțiune explorează principalele modalități prin care aprobările de tokenuri pot fi exploatate și ce pot face utilizatorii pentru a se proteja.

1. Aprobări infinite și supraexpunere

Multe aplicații DApp solicită alocații infinite sau foarte mari de tokenuri ca o caracteristică de confort pentru a evita aprobările repetate. Din păcate, acest lucru lasă utilizatorii expuși. Dacă acel contract inteligent este vreodată compromis - de exemplu, printr-o vulnerabilitate software sau un atac de guvernanță - atacatorii ar putea goli toate tokenurile aprobate din portofelele utilizatorilor. Deși tokenurile rămân sub controlul utilizatorului pe lanț, această supra-permisiune încalcă efectiv principiul privilegiilor minime.

2. Contracte inteligente rău intenționate

Escrocii implementează frecvent contracte inteligente rău intenționate care apar ca DApp-uri sau NFT-uri legitime. Odată ce un utilizator aprobă accesul token pentru un astfel de contract, acesta poate fi programat să fure fonduri imediat sau la o dată ulterioară. Aceste aprobări nu sunt inerent reversibile de către aplicațiile smart contract sau portofel; revocarea trebuie făcută manual de către utilizator sau prin intermediul unui manager de aprobare a token-urilor.

3. Phishing prin intermediul interfețelor Smart Contract

Un alt vector comun sunt site-urile web de phishing care imită protocoale bine-cunoscute. Utilizatorii interacționează fără să știe cu interfețe false, ceea ce îi determină să aprobe accesul token la adrese frauduloase. Acestea pot duce la furtul imediat de active sau la atacuri întârziate care se declanșează odată ce este îndeplinită o condiție predefinită.

4. Erori exploatabile în protocoale

Atunci când DApp-urile reputate sunt exploatate prin intermediul vulnerabilităților, atacatorii pot utiliza alocațiile de token-uri existente pentru a goli fondurile utilizatorilor. În istoria DeFi, exemple precum exploit-ul bZx și atacul BadgerDAO s-au remarcat deoarece utilizatorii care acordaseră permisiuni de valoare mare au suferit pierderi semnificative, în ciuda faptului că nu s-au angajat niciodată în tranzacții imediate în momentul atacului.

5. Aprobări inactive

Mulți utilizatori uită să revoce permisiunile după ce interacționează cu o aplicație DApp - chiar dacă nu intenționează să o mai utilizeze niciodată. Aceste aprobări inactive persistă în lanț și pot fi exploatate mult mai târziu dacă contractele inteligente asociate devin vulnerabile. Auditarea regulată și revocarea aprobărilor inutile sunt vitale pentru securitatea pe termen lung.

6. Condiții de rulare frontală a aprobărilor și de concurență

Deși rare, unele exploit-uri implică aprobări de token-uri în avans. Un atacator poate monitoriza mempool-ul (unde sunt vizibile tranzacțiile în așteptare) și poate încerca să exploateze ordinea tranzacțiilor pentru a intercepta sau a valorifica aprobările de token-uri înainte ca utilizatorii să își dea seama. Roboții rău intenționați pot încerca, de asemenea, condiții de concurență, deși majoritatea portofelelor își modifică acum nonce-urile și oferă protecție împotriva acestor cazuri limită.

7. Natura ireversibilă a permisiunilor

Spre deosebire de sistemele financiare tradiționale, unde permisiunile pot fi revocate la discreția unei bănci, aprobările blockchain impun utilizatorului să ia măsuri proactive pentru a elimina sau ajusta permisiunile. Dacă un utilizator nu interacționează cu platforme precum Revoke.cash sau Verificatorul de aprobări Etherscan, este posibil să nu fie conștient de permisiunile restante care reprezintă amenințări la adresa securității.

Cele mai bune practici de securitate

Pentru a atenua aceste riscuri, utilizatorii ar trebui să ia în considerare următoarele precauții:

• Interacționați doar cu DApp-uri verificate și URL-uri oficiale.
• Acordați permisiuni limitate sau specifice pentru token-uri atunci când este posibil.
• Utilizați instrumente de aprobare a token-urilor pentru a monitoriza și revoca permisiunile existente.
• Fiți precauți cu DApp-urile care solicită aprobări infinite.
• Verificați periodic activitatea portofelului pentru aplicații neutilizate sau abandonate.

Deși natura descentralizată Funcția blockchain oferă utilizatorilor putere, dar necesită și o responsabilitate individuală mai mare. Menținerea unui istoric curat al alocațiilor este o parte vitală a gestionării securizate a activelor cripto.