CORELAȚIA POZITIVĂ EXPLICATĂ CU EXEMPLE DE INVESTIȚII

Înțelegerea corelației pozitive în investiții

În investiții, **corelația pozitivă** se referă la o relație între două active, valori mobiliare sau instrumente financiare în care valorile lor se mișcă în aceeași direcție pe o perioadă de timp. Dacă două active sunt corelate pozitiv, atunci când prețul unuia crește, este probabil ca prețul celuilalt să crească și invers. Este un concept esențial în managementul portofoliului, alocarea activelor și evaluarea riscurilor.

Corelația este măsurată folosind o metrică statistică cunoscută sub numele de **coeficient de corelație**, care variază de la -1 la +1. Un coeficient de corelație de +1 indică o corelație pozitivă perfectă: cele două active se mișcă împreună în sincronizare perfectă. Un coeficient de 0 semnalează nicio corelație, în timp ce -1 indică o corelație inversă sau negativă perfectă.

Investitorii și managerii de portofoliu utilizează corelația pentru a înțelege cum interacționează diferite investiții între ele. Aceste cunoștințe îi ajută să își diversifice deținerile, să își ajusteze expunerea la risc și să caute randamente în diverse medii de piață.

Tipuri de intervale ale coeficienților de corelație:

• +1: Corelație perfect pozitivă
• +0,5 până la +0,99: Corelație pozitivă puternică
• 0 până la +0,49: Corelație pozitivă slabă
• 0: Fără corelație
• -0,01 până la -0,49: Corelație negativă slabă
• -0,5 până la -0,99: Corelație negativă puternică
• -1: Corelație perfect negativă

Importanța în investiții

Înțelegerea corelației îi ajută pe investitori să construiască portofolii care se aliniază cu obiectivele lor de risc și randament. Prin selectarea activelor care se mișcă împreună sau în direcții diferite, investitorii pot fie amplifica câștigurile, fie reduce riscul, în funcție de strategia lor. Corelația pozitivă este deosebit de relevantă atunci când se construiesc portofolii tematice, expuneri specifice sectorului sau strategii bazate pe impuls.

Cu toate acestea, o concentrare puternică în active corelate pozitiv poate crește riscul general al portofoliului. În timpul scăderilor pieței, toate activele corelate pozitiv pot scădea la unison, ducând la scăderi mai mari ale portofoliului. Prin urmare, recunoașterea și gestionarea corelației sunt cruciale pentru o diversificare eficientă a portofoliului.

Măsurarea corelației

Corelația este de obicei calculată folosind datele istorice ale prețurilor pe o perioadă definită. Instrumente precum Excel, Python, R sau software financiar precum Bloomberg sau FactSet permit aceste calcule. Se pot utiliza diverse ferestre de timp - 30 de zile, 90 de zile, 1 an - în funcție de orizonturile de investiții și de nevoile de analiză.

Matricile de corelație sunt adesea utilizate în managementul profesional al portofoliului pentru a examina simultan relațiile dintre mai multe active. Aceste matrici ajută la identificarea expunerilor redundante și la evidențierea oportunităților de diversificare.

Exemple comune de corelație pozitivă

Iată câteva exemple practice de investiții care ilustrează corelația pozitivă în contexte diferite. Aceste exemple variază de la clase de active și sectoare la valori mobiliare specifice, ajutând investitorii să recunoască tipare în comportamentul de corelație pe piețe.

1. Indici bursieri

Unul dintre cele mai clare exemple de corelație pozitivă se observă în rândul indicilor bursieri majori. De exemplu, S&P 500 (reprezentând companii americane cu capitalizare mare) și NASDAQ Composite (ponderat către acțiuni tehnologice) se mișcă adesea în tandem. Atunci când acțiunile americane cresc din cauza datelor economice sau a câștigurilor favorabile, ambii indici cresc de obicei.

Această corelație pozitivă înseamnă că, în perioadele de sentiment optimist, ambii indici înregistrează probabil câștiguri. În schimb, în ​​timpul recesiunilor sau șocurilor de piață, ambii pot scădea împreună, amplificând pierderile pentru investitorii care dețin expunere la ambele fără diversificare în alte clase de active.

2. Acțiuni cu tematică similară sau sectorială

Acțiunile din același sector prezintă de obicei o corelație pozitivă puternică. De exemplu, luați în considerare BP și Shell, două companii majore din sectorul energetic. Ambele sunt supuse unor factori macroeconomici similari, cum ar fi prețurile petrolului, evoluțiile geopolitice și modelele cererii globale. Prin urmare, acestea prezintă adesea o corelație pozitivă ridicată în comportamentul prețurilor lor.

Acest fenomen apare și în alte sectoare, cum ar fi cel financiar (de exemplu, Lloyds Bank și Barclays), tehnologic (de exemplu, Microsoft și Apple) și comerțul cu amănuntul (de exemplu, Tesco și Sainsbury's).

3. Companiile miniere de aur și prețurile aurului

Acțiunile companiilor miniere de aur tind să fie corelate pozitiv cu prețul aurului. Când prețurile aurului cresc din cauza preocupărilor legate de inflație sau a riscului geopolitic, profitabilitatea și interesul investitorilor față de firmele miniere tind, de asemenea, să crească, stimulând prețurile acțiunilor acestora.

Exemplele includ companii precum Newmont Corporation sau Barrick Gold, a căror performanță este strâns legată de mișcările prețului aurului. Efectul de levier poate face ca acțiunile lor să fie chiar mai volatile decât marfa în sine, dar corelația direcțională rămâne puternic pozitivă.

4. Prețurile obligațiunilor guvernamentale în diferite țări

Obligațiunile guvernamentale din țările dezvoltate se mișcă adesea în aceeași direcție, în special în timpul scenariilor globale de abatere sau creștere a riscului. De exemplu, obligațiunile de trezorerie ale SUA și obligațiunile de stat din Marea Britanie tind ambele să crească atunci când investitorii caută active mai sigure din cauza incertitudinii pieței și să scadă atunci când încrederea revine, iar investitorii favorizează activele mai riscante.

Această corelație este adesea determinată de fluxurile globale de capital, politicile coordonate ale băncilor centrale și sincronizarea macroeconomică, mai degrabă decât doar de factorii interni.

5. Perechi valutare expuse aceluiași ciclu de mărfuri

Monedele țărilor care depind în mare măsură de exporturile de mărfuri se mișcă adesea în sincron. De exemplu, **dolarul australian (AUD)** și **dolarul canadian (CAD)** tind ambele să beneficieze de creșterea prețurilor globale la mărfuri, în special la metale și energie. Ca atare, ele au o corelație pozitivă între ele și cu tendințele mărfurilor.

6. Fonduri mutuale și indici de referință

Fondurile mutuale concepute pentru a urmări indici specifici, cum ar fi un fond S&P 500, prezintă în mod natural o corelație pozitivă puternică cu indicele subiacent. Fondurile gestionate activ care investesc în principal în acțiuni americane cu capitalizare mare pot prezenta, de asemenea, o corelație ridicată cu piața bursieră americană în general, în special în perioadele de volatilitate scăzută a acțiunilor individuale.

Înțelegerea unor astfel de corelații este vitală pentru investitorii care încearcă să evite supraconcentrarea în segmente de piață similare.

Construcția portofoliului și considerații privind riscul

Recunoașterea corelației pozitive este mai mult decât un exercițiu academic; are implicații semnificative pentru strategiile de investiții din lumea reală. În construcția portofoliului, corelația ajută la determinarea modului în care activele interacționează pentru a influența caracteristicile generale de risc și randament ale portofoliului.

1. Limitările diversificării

Unul dintre obiectivele cheie ale investițiilor este diversificarea - distribuirea investițiilor în diferite clase de active, regiuni și sectoare pentru a reduce riscul. Cu toate acestea, diversificarea funcționează eficient numai atunci când activele combinate *nu* sunt puternic corelate pozitiv. Deținerea mai multor active care se mișcă în aceeași direcție limitează beneficiile potențiale ale diversificării.

De exemplu, dacă un investitor alocă în mod egal mai multor acțiuni tehnologice din SUA, acesta rămâne puternic expus acelorași riscuri macroeconomice și specifice sectorului. Dacă sectorul tehnologic suferă, toate deținerile pot scădea simultan. Corelația pozitivă consolidează expunerea la scădere, spre deosebire de un portofoliu diversificat cu active corelate atât slab, cât și negativ.

2. Strategii de Îmbunătățire a Momentumului

În schimb, corelația pozitivă poate fi utilizată strategic pentru a implementa investiții bazate pe momentum. Atunci când un investitor consideră că un anumit sector sau o anumită tendință va continua să aibă performanțe bune, deținerea mai multor dețineri cu o corelație pozitivă ridicată cu acea tendință poate amplifica randamentele. Această abordare este adesea utilizată în fonduri tematice sau ETF-uri care vizează energia curată, inteligența artificială sau teme bazate pe inovație.

3. Riscuri Sistemice și Cicluri Economice

În perioadele de expansiune economică, activele corelate pozitiv pot prezenta câștiguri sincronizate - foarte favorabile pentru investitori. Dar în timpul recesiunilor economice sau al crizelor financiare, aceeași corelație pozitivă poate duce la vânzări colective. Înțelegerea naturii ciclice a corelațiilor îi ajută pe investitori să se pregătească pentru provocările legate de volatilitate și conservarea capitalului.

De exemplu, în timpul crizei financiare din 2008 și al pandemiei de COVID-19 din 2020, acțiunile globale, obligațiunile corporative și mărfurile au scăzut brusc în același timp, demonstrând o creștere temporară a corelației pozitive în cadrul instrumentelor de obicei diversificate. Acest fenomen este uneori denumit „ruperea corelației” sau risc de convergență.

4. Testarea la stres și analiza scenariilor

Managerii de risc și investitorii instituționali efectuează în mod curent *testarea la stres* și *analiza scenariilor* utilizând schimbările de corelație așteptate. Prin modelarea modului în care activele corelate răspund în diverse scenarii economice - cum ar fi creșterile ratelor dobânzii, conflictele geopolitice sau șocurile mărfurilor - aceștia pot anticipa magnitudinea potențialelor scăderi ale portofoliului și pot lua măsuri preventive.

Investitorii individuali pot beneficia de analize similare prin evaluarea modului în care deținerile lor s-au comportat în corecțiile anterioare ale pieței sau în perioadele de volatilitate ridicată. Reechilibrarea sau includerea activelor cu corelație scăzută, cum ar fi numerarul, aurul sau obligațiunile indexate la inflație, poate reduce riscul în astfel de perioade.

5. Strategii practice de atenuare

• Utilizarea alternativelor: Includerea claselor de active precum imobiliare, fonduri speculative sau infrastructură ajută la reducerea corelației cu acțiunile și obligațiunile tradiționale.
• Expunere globală: Investițiile în active din diferite regiuni geografice pot ajuta la atenuarea riscurilor pieței regionale.
• Alocare dinamică: Ajustarea ponderilor activelor sezonier sau pe baza previziunilor de corelație poate îmbunătăți reziliența.

În cele din urmă, înțelegerea și gestionarea corelației pozitive este o componentă cheie a managementului strategic al portofoliului. Deși poate permite câștiguri atunci când tendințele se aliniază, supravegherea prudentă este esențială pentru a evita concentrarea neintenționată a riscurilor.