EXPLICAȚI DLT ȘI CUM DIFERĂ ACESTA DE BLOCKCHAIN ÎN PRACTICĂ

Concepte de bază ale DLT și Blockchain

Tehnologia Registrului Distribuit (DLT) este un protocol de bază de date descentralizată care permite mai multor participanți să mențină o evidență sincronizată a tranzacțiilor fără a fi nevoie de o autoritate centrală. Fiecare participant sau nod menține de obicei o copie identică a registrului, promovând transparența, reziliența și securitatea prin algoritmi de consens.

Blockchain este un subset al DLT și reprezintă o implementare structurală specifică a acestui concept. Un blockchain organizează datele în blocuri discrete care sunt legate criptografic într-un lanț secvențial folosind mecanisme de hashing. Odată ce un bloc este confirmat prin consens (de exemplu, proof-of-work sau proof-of-stake), acesta este imuabil și adăugat permanent la lanț.

Distincția este subtilă, dar semnificativă. Toate blockchain-urile sunt registre distribuite, dar nu toate registrele distribuite sunt blockchain-uri.

Înțelegerea tehnologiei registrelor distribuite (DLT)

DLT se referă în sens larg la orice protocol care distribuie date pe mai multe noduri, asigurându-se că fiecare are acces la exact aceleași informații în orice moment. Iată proprietățile sale principale:

• Descentralizare: Nicio entitate centrală nu guvernează datele; în schimb, sarcinile sunt distribuite între participanți.
• Mecanisme de consens: Tranzacțiile sunt validate prin reguli prestabilite, mai degrabă decât prin intermediul unui nod central de control.
• Imutabilitate: Odată ce o tranzacție este convenită și adăugată în registru, aceasta nu poate fi modificată cu ușurință.
• Transparență: Toate nodurile participante pot accesa aceleași date în același moment, permițând auditabilitatea.

Diverse sisteme DLT pot varia foarte mult în ceea ce privește arhitectura și structura datelor. Printre alternativele la blockchain se numără grafurile aciclice direcționate (DAG), cum ar fi cele utilizate în IOTA sau Hedera Hashgraph, care își propun să optimizeze viteza și scalabilitatea tranzacțiilor fără a se baza pe blocuri înlănțuite.

Structura unică a blockchain-ului

Caracteristica cea mai distinctă a blockchain-ului este organizarea datelor sale. În loc să înregistreze tranzacțiile individuale direct în registru, tehnologia le compilează în blocuri. Fiecare bloc conține o marcă temporală, o referință la blocul precedent (prin hash) și o colecție de date despre tranzacții.

Această metodă asigură o pistă complet auditabilă a datelor și îmbunătățește securitatea prin legături criptografice. Deoarece blockchain-urile se bazează pe protocoale de consens precum PoW sau PoS, acestea tind să consume mai multe resurse decât alte variante DLT. Totuși, acest compromis îmbunătățește semnificativ securitatea și imutabilitatea.

Astfel, deși blockchain-ul este o formă structurată și sigură de DLT, nu este singura abordare disponibilă sub umbrela registrului distribuit și, în unele cazuri, este posibil să nu fie cea mai eficientă.

Diferențe cheie în arhitectură și design

Deși atât DLT, cât și blockchain au același obiectiv fundamental - acela de a oferi o gestionare descentralizată și sigură a datelor - există mai multe diferențe semnificative în modul în care acestea îl realizează. Aceste distincții devin vizibile în cadrele lor structurale, operaționale și de guvernanță.

Diferențe structurale: model bazat pe blocuri vs. alte modele

Cea mai evidentă divergență arhitecturală este modul în care sunt înregistrate datele. Blockchain utilizează blocuri care formează un lanț, unde fiecare bloc este conectat criptografic la precedent. Această structură asigură integritatea datelor, trasabilitatea și securitatea, dar leagă sistemul de procesarea secvențială.

Prin contrast, alte sisteme DLT pot ocoli complet utilizarea blocurilor. De exemplu:

• Grafe aciclice direcționate (DAG): În loc să lege blocuri, fiecare tranzacție a utilizatorului confirmă una sau mai multe tranzacții anterioare, formând un registru asemănător unei rețele.
• Marcare temporală consensuală: Utilizată în unele DLT-uri precum Hashgraph, care ordonează tranzacțiile în funcție de timpul consensului, mai degrabă decât în ​​ordinea adăugării.

Aceste arhitecturi alternative oferă o flexibilitate mai mare și pot obține un randament mai mare și o latență mai mică, în special în medii care necesită procesarea datelor în timp real.

Mecanisme de consens

În blockchain, algoritmii de consens precum Proof of Work (PoW), Proof of Stake (PoS) sau hibrizii acestora sunt esențiali pentru validarea blocurilor înainte ca acestea să poată fi adăugate în lanț. Aceste metode de consens sunt fundamentale pentru securitatea blockchain-ului, dar pot consuma o putere de calcul și un timp semnificative.

În alte arhitecturi DLT, consensul poate fi obținut mai eficient. Exemplele includ:

• Votul virtual: Ca în Hashgraph, unde consensul este atins prin protocoale de tip „gossip” și vot virtual.
• Martorizare: Observată în sisteme precum Corda, unde doar părțile implicate într-o tranzacție o validează, reducând nevoia de consens la nivelul întregii rețele.

Astfel de metode pot duce la timpi de confirmare a tranzacțiilor mai rapizi și la un consum redus de energie.

Modele de guvernanță și permisiune

Sistemele DLT pot fi publice, private sau bazate pe consorții, în funcție de utilizarea preconizată și de modelul de guvernanță:

• Blockchain public (de exemplu, Bitcoin, Ethereum): Deschis oricui, cu date complet transparente și validare descentralizată.
• DLT permis (de exemplu, Hyperledger, Corda): Participanții sunt selectați de o autoritate centrală sau prin consens între colegi. Accesul la informații poate fi restricționat.

Multe sisteme DLT care nu utilizează blockchain sunt concepute ca soluții pentru întreprinderi, concentrându-se pe eficiența operațională, confidențialitate și flexibilitatea guvernanței. Acest lucru le face mai atractive pentru industrii precum bancar, asigurări și managementul lanțului de aprovizionare, unde confidențialitatea și conformitatea sunt primordiale.

În concluzie, alegerile arhitecturale și de design ale unui sistem DLT influențează profund cazurile sale de utilizare, performanța și postura de conformitate. Blockchain reprezintă o formă care prioritizează transparența și descentralizarea, în timp ce alte forme DLT oferă beneficii diverse pentru diferite nevoi de afaceri.

Aplicații practice și impact asupra industriei

Deși structurile teoretice ale blockchain-ului și DLT-ului sunt importante, înțelegerea modului în care acestea funcționează în cazuri de utilizare din lumea reală le evidențiază utilitatea. Ambele tehnologii sunt din ce în ce mai integrate în industrii variind de la finanțe și logistică la asistență medicală și guvernanță.

Finanțe și sector bancar

Blockchain-urile, în special cele publice precum Bitcoin și Ethereum, sunt bine cunoscute pentru faptul că susțin criptomonedele. Cu toate acestea, sistemele private DLT - adesea non-blockchain - transformă rapid infrastructura bancară tradițională:

• RippleNet: Utilizează o formă de DLT pentru a facilita plățile transfrontaliere între bănci fără a se baza pe blocuri blockchain, permițând decontări mai rapide.
• JPM Coin: Dezvoltat pe Quorum, combină elemente de blockchain și DLT permis pentru transferuri interne în cadrul rețelei JPMorgan Chase.

Aceste implementări nu vizează doar transferul de bani, ci și îmbunătățirea auditabilității, reducerea timpilor de decontare și reducerea comisioanelor de tranzacție.

Lanțul de aprovizionare și logistică

DLT-urile oferă o evidență imuabilă a mărfurilor pe măsură ce acestea se deplasează printr-un lanț de aprovizionare, îmbunătățind trasabilitatea și responsabilitatea. De exemplu, Food Trust, compania IBM, utilizează blockchain pentru a documenta originea și manipularea produselor alimentare, crescând încrederea consumatorilor și eficiența rechemării produselor.

Cu toate acestea, mai multe sisteme ale lanțului de aprovizionare, în special cele dezvoltate de consorții private, utilizează sisteme de registre care nu sunt structuri de blocuri înlănțuite. Acestea se bazează adesea pe API-uri autentificate și protocoale de acces permise, care oferă agilitate și controale mai bune ale confidențialității datelor.

Aplicații medicale

Menținerea integrității și confidențialității datelor este vitală în domeniul sănătății. DLT-urile permit partajarea în siguranță a dosarelor pacienților între entitățile autorizate, fără a compromite integritatea. Sistemele bazate pe blockchain, precum Medicalchain, sau DLT-urile non-blockchain, precum blockchain-ul KSI de la Guardtime, sunt aplicate pentru gestionarea datelor pacienților, cercetarea clinică și urmărirea aprovizionării cu produse farmaceutice.

DLT-urile pot fi adaptate pentru conformitatea cu reglementări precum GDPR sau HIPAA, oferind mecanisme pentru acces permis și piste de audit, lucru cu care blockchain-urile tradiționale s-au confruntat cu dificultăți din cauza imutabilității și a problemelor de acces public.

Servicii publice și verificarea identității

Agențiile guvernamentale din întreaga lume pilotează DLT-uri pentru gestionarea înregistrărilor publice, sistemele de vot și verificarea identității digitale:

• Guvernarea electronică din Estonia: utilizează KSI DLT (nu blockchain) pentru securizarea înregistrărilor publice și furnizarea de ștampile temporale și validarea integrității.
• Sistemul judiciar din Brazilia: utilizează blockchain pentru a marca temporal procedurile legale pentru a spori transparența.

Fiecare sistem adoptă caracteristici cheie potrivite responsabilității publice sau confidențialității cetățenilor, dictând care Modelul DLT este ales în detrimentul altuia.

Care tehnologie se potrivește cel mai bine?

În cele din urmă, alegerea între blockchain și alte forme DLT depinde de cerințele cazurilor de utilizare. Considerațiile cheie includ:

• Scalabilitate: DAG-urile și DLT-urile non-blockchain pot gestiona volume mai mari.
• Confidențialitate: DLT-urile cu permisiuni oferă controale mai robuste.
• Guvernanță: Sistemele întreprinderilor necesită cadre flexibile și conforme.

În concluzie, în timp ce blockchain-ul a popularizat ideea registrelor descentralizate, arhitecturile DLT alternative se dovedesc la fel de transformatoare. Divergența practică constă în adaptabilitate - blockchain-urile oferă transparență de neegalat, în timp ce alte DLT-uri oferă performanță personalizată, aliniere la reglementări și scalabilitate pentru mediile întreprinderilor.