STRUCTURA PIEȚEI VALUTARE (FX) EXPLICATĂ

Piața valutară (FX) este cea mai mare și mai lichidă piață financiară din lume, cu volume zilnice de tranzacționare care depășesc 7 trilioane de dolari începând cu 2024. În ciuda dimensiunilor și importanței sale vaste, aceasta funcționează diferit de bursele tradiționale, cum ar fi Bursa de Valori din Londra sau Bursa de Valori din New York. Cheia pentru înțelegerea pieței valutare este natura sa descentralizată, dominată de tranzacționarea extrabursieră (OTC), o gamă largă de instituții dealeri și o rețea de furnizori de lichiditate care asigură fluxul continuu de tranzacții valutare în întreaga lume.

Spre deosebire de piețele bursiere, piața valutară nu are o singură locație fizică sau o bursă centrală. În schimb, este o rețea electronică globală facilitată de bănci, instituții financiare, corporații, fonduri speculative și traderi individuali. Acest ecosistem se bazează pe o combinație de tranzacții OTC și tranzacții conduse de dealeri, tehnologia jucând un rol esențial în conectarea contrapărților.

Acest articol va aprofunda principalele componente care structurează piața valutară, concentrându-se pe nuanțele tranzacționării OTC, rolul dealerilor și funcția furnizorilor de lichiditate. Vom explora modul în care aceste elemente se combină pentru a crea un sistem financiar dinamic și interconectat.

Tranzacționarea extrabursieră (OTC) este piatra de temelie a structurii pieței valutare. Spre deosebire de bursele organizate, tranzacționarea OTC în valute implică negocierea directă între contrapărți, fără supravegherea unei burse centralizate. Acest format permite o flexibilitate ridicată, contracte personalizabile și tranzacționare continuă pe fusuri orare globale - ceea ce îl face excepțional de potrivit pentru natura globală a piețelor valutare.

Tranzacționarea OTC în valută poate fi efectuată prin diverse canale:

• Acorduri bilaterale: Două instituții, cum ar fi băncile sau corporațiile, pot conveni în mod privat asupra termenilor unei tranzacții valutare, inclusiv dimensiunea, data livrării și prețul.
• Rețele de comunicații electronice (ECN): Aceste platforme conectează participanții la piață electronic, facilitând tranzacții anonime cu algoritmi sofisticați de potrivire.
• Sisteme de brokeraj: Brokerii vocali sau electronici ajută traderii să găsească contrapărți, în special pentru tranzacții mai mari sau mai puțin lichide, unde relațiile preexistente contează.

Piața OTC reprezintă peste 90% din totalul tranzacțiilor valutare și cuprinde o varietate de instrumente, inclusiv tranzacții spot, forwards, *opțiuni* și *contracte forward nelivrabile* (NDF). Un avantaj al structurilor OTC este că permit specificații personalizate ale contractelor, ceea ce este important pentru gestionarea cerințelor specifice de acoperire a riscurilor sau speculative.

Cu toate acestea, lipsa compensării centrale introduce riscul contrapartidei. Pentru a atenua acest lucru, industria se bazează pe mecanisme precum *anexele de sprijin pentru credit (CSA)*, *Acordurile-cadru ISDA* și, din ce în ce mai mult, *contrapărți centrale (CCP)* pentru anumite tranzacții cu instrumente derivate. Eforturile de reglementare, în special după criza financiară din 2008, au intensificat eforturile pentru transparență în tranzacționarea OTC. Instituțiile își raportează din ce în ce mai mult tranzacțiile OTC către depozite pentru a facilita supravegherea pieței.

În ciuda acestor provocări, tranzacționarea OTC rămâne preferată de participanții instituționali pentru flexibilitatea și execuția imediată. Participanții la piață beneficiază de prețuri diferențiate și de soluții mai personalizate decât în ​​mediile de bursă standardizate.

În concluzie, tranzacționarea OTC formează scheletul activității pieței valutare, permițând tranzacții descentralizate, dar interconectate, care au loc în timp real în centre globale - de la Londra la New York, de la Tokyo la Singapore.

Dealerii joacă un rol esențial în structura pieței valutare. Aceștia sunt de obicei instituții financiare mari - adesea bănci comerciale sau de investiții - care mențin stocuri de valute și sunt gata să cumpere sau să vândă în timpul orelor de tranzacționare. Dealerii acționează ca intermediari între participanții la piață, facilitând tranzacțiile și sporind lichiditatea.

În termeni mai tehnici, dealerii operează pe bază de principiu, ceea ce înseamnă că își asumă riscul de a deține poziții valutare pentru clienți și pot profita de pe urma diferenței dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare. Aceștia diferă de brokeri (care acționează pe bază de agenție) deoarece dealerii cotează atât prețurile de cumpărare, cât și cele de vânzare și execută tranzacții folosind propriul bilanț.

Principalele responsabilități ale dealerilor FX includ:

• Formarea pieței: Cotarea continuă a prețurilor de cumpărare și vânzare pentru anumite perechi valutare, permițând astfel executarea imediată a tranzacțiilor.
• Managementul riscului: Gestionarea activă a expunerii prin strategii de hedging și optimizarea portofoliului, având în vedere că dealerii sunt expuși riscului unor mișcări adverse ale prețurilor.
• Servicii pentru clienți: Oferirea de soluții personalizate, informații despre piață și produse de hedging clienților corporativi, administratorilor de active și altor investitori instituționali.
• Descoperirea prețurilor: Ajută la determinarea prețurilor de compensare a pieței prin activitățile lor de tranzacționare și analiză.

La nivel global, o mână de bănci majore domină spațiul dealerilor FX. Conform celor mai recente date disponibile, firme precum JPMorgan Chase, UBS, Deutsche Bank, Citi și Goldman Sachs se clasează constant printre cei mai importanți dealeri de valute după volum. Aceste instituții operează adesea birouri de tranzacționare sofisticate și mențin algoritmi avansați care susțin tranzacționarea electronică și distribuția automată a prețurilor.

Dealerii interacționează, de asemenea, direct cu alte contrapărți, inclusiv colegi dealeri, administratori de active, bănci centrale și trezorieri corporativi. Pe piețele interdealer, tranzacțiile sunt adesea efectuate anonim folosind platforme precum Reuters Matching sau EBS (Electronic Broking Services), care facilitează fluxuri comerciale eficiente la scară instituțională.

Deși ponderea lor în volumul tranzacțiilor a scăzut ușor odată cu creșterea tranzacționării electronice și a furnizorilor de lichiditate nebancari, dealerii rămân în continuare esențiali pentru funcționarea pieței valutare. Capacitatea lor de a depozita riscuri și de a oferi lichiditate în perioadele volatile sau pentru tranzacții complexe rămâne o componentă neprețuită a infrastructurii valutare globale.

În cele din urmă, dealerii sunt facilitatorii pieței - asigurându-se că cererea de conversii valutare este satisfăcută la nivel mondial, în fiecare oră a zilei lucrătoare.