CUM FUNCȚIONEAZĂ CONTRACTELE FINANCIARE?

Ce sunt contractele financiare?

Contractele financiare sunt acorduri obligatorii din punct de vedere juridic între două sau mai multe părți pentru a efectua tranzacții în condiții definite. Aceste contracte guvernează o gamă largă de instrumente pe piețele financiare, cum ar fi opțiuni, futures, forwards și swap-uri. Fiecare tip de contract are caracteristici unice, dar, în general, au elemente comune, cum ar fi prețul de exercitare, data expirării, dimensiunea contractului și prima. Aceste componente determină valoarea, obligațiile și riscul sau recompensa potențială asociată acordului.

Aceste instrumente financiare derivate servesc adesea la acoperirea riscului, la specularea prețurilor activelor subiacente sau la furnizarea unui efect de levier. De obicei, contractele își derivă valoarea dintr-un activ subiacent, cum ar fi o acțiune, o marfă, o monedă sau o rată a dobânzii. Contractele financiare au termeni clar definiți și sunt tranzacționate fie la burse - cu termeni standardizați și compensare prin contraparte centrală - fie extrabursier (OTC), unde termenii contractului sunt negociați privat.

Să examinăm patru elemente cheie ale contractelor derivate financiare pentru a înțelege rolul lor în structurarea și evaluarea acestor acorduri:

• Preț de exercitare: Prețul predeterminat la care activul subiacent poate fi cumpărat sau vândut dacă contractul este exercitat.
• Data expirării: Ultima dată la care contractul este valabil și poate fi exercitat.
• Dimensiunea contractului: Cantitatea activului subiacent reprezentată de un contract.
• Primă: Costul sau comisionul plătit pentru achiziționarea contractului, de obicei aplicabil în tranzacționarea cu opțiuni.

Înțelegerea funcției și interacțiunii acestor elemente îi ajută pe investitori și traderi să gestioneze mai eficient expunerea financiară. Indiferent dacă sunt utilizate pentru speculații sau pentru atenuarea riscurilor, aceste componente definesc angajamentul financiar și rezultatele potențiale ale contractului.

De la investitorii instituționali care gestionează portofolii până la traderii individuali care explorează strategii de creștere, înțelegerea termenilor și mecanismelor contractelor financiare este esențială pentru luarea unor decizii informate. Pe măsură ce examinăm fiecare componentă în profunzime, oferim clarificări asupra modului în care aceste caracteristici structurale ajută la prognozarea potențialelor profituri, pierderi și aplicații strategice în cadrul unor strategii de investiții mai ample.

Înțelegerea prețului de exercitare și a expirării

Două caracteristici critice ale majorității contractelor financiare, în special în cazul instrumentelor derivate precum opțiunile și contractele futures, sunt **prețul de exercitare** și **data de expirare**. Aceste componente definesc împreună valoarea în timp a contractului, valoarea monetară și profitabilitatea sau pierderea eventuală.

Explicația prețului de exercitare**

**Prețul de exercitare**, uneori numit „preț de exercitare”, este prețul convenit la care activul subiacent poate fi cumpărat (opțiune de cumpărare) sau vândut (opțiune de vânzare), în funcție de tipul de contract. Acest preț rămâne fix pe durata contractului.

În contextul unui contract de opțiuni:

• Dacă prețul de piață al activului subiacent este **mai mare** decât prețul de exercitare al unei opțiuni de cumpărare, opțiunea este **in-the-money**, indicând un profit potențial la exercitare.
• Dacă prețul de piață este **sub** prețul de exercitare al unei opțiuni de vânzare, aceasta este, de asemenea, **in-the-money**.
• În schimb, dacă condițiile pieței nu favorizează prețul de exercitare, opțiunea este considerată **out-of-the-money**, iar exercitarea acesteia ar duce la o pierdere.

Relația dintre prețul de exercitare și prețul curent al activului determină „valoarea intrinsecă” a opțiunii. Investitorii evaluează adesea dacă să exercite contractele sau să le lase să expire pe baza acestei evaluări.

Data de expirare definită

Data de expirare este momentul în care contractul financiar devine nul. Pentru opțiuni și contracte futures, aceasta este ultima zi de tranzacționare în care contractul poate fi exercitat sau decontat. După această dată, contractul nu mai are valoare sau forță executorie.

Contractele pot fi elaborate cu durate diferite:

• Opțiuni săptămânale – expiră în termen de o săptămână; utilizate pentru strategii de tranzacționare pe termen scurt.
• Opțiuni lunare – expiră într-o zi stabilită în fiecare lună; utilizate în mod obișnuit de investitorii individuali.
• Contracte trimestriale sau pe termen lung – care se întind pe mai multe luni sau ani, potrivite pentru acoperiri pe termen lung sau speculații.

Traderii iau adesea în considerare „decăderea în timp” - pierderea treptată a valorii extrinseci pe măsură ce se apropie data expirării. În tranzacționarea cu opțiuni, contractele pierd din valoare pe măsură ce se apropie de expirare, dacă activul subiacent nu se mișcă favorabil în raport cu prețul de exercitare.

Împreună, prețul de exercitare și expirarea structurează dinamica valorii de bază a unui contract derivat. Înțelegerea ambelor permite traderilor să dezvolte strategii care se aliniază cu așteptările pieței și profilurile lor de risc.

Dimensiunea contractului și prima explicate

Pe piețele derivate, **dimensiunea contractului** și **primele** joacă un rol esențial în determinarea amplorii unei investiții și a costurilor asociate. Înțelegerea acestor componente este crucială în evaluarea expunerii, a marjei necesare și a potențialelor randamente sau pierderi din tranzacționarea contractelor financiare.

Ce este dimensiunea contractului?

**Dimensiunea contractului** reprezintă valoarea activului subiacent acoperit de un singur contract financiar. Fiecare clasă de active — fie că este vorba de acțiuni, mărfuri sau valute — are de obicei o dimensiune standardizată a lotului atunci când este tranzacționată pe o bursă.

De exemplu:

• În opțiunile pe acțiuni: un contract reprezintă de obicei 100 de acțiuni din acțiunea subiacentă.
• În contracte futures: un contract futures pe țiței ar putea acoperi 1.000 de barili de petrol.
• În tranzacționarea forex: dimensiunile contractelor variază de la loturi standard (100.000 de unități) la mini și micro loturi.

Dimensiunea contractului determină atât amploarea, cât și capitalul necesar. O dimensiune mai mare a contractului implică o expunere mai mare și câștiguri sau pierderi potențiale mai mari. Brokerii solicită adesea depozite în marjă — un procent din valoarea contractului — ca garanție. Cerințele de marjă variază în funcție de volatilitatea activelor și de durata contractului.

Înțelegerea primei

O primă este prețul plătit de cumpărător vânzătorului pentru a achiziționa un contract de opțiune. Reprezintă costul inițial și nu este recuperabilă decât dacă opțiunea este profitabilă atunci când este exercitată sau compensată printr-o strategie de tranzacționare. Această primă este influențată de mai mulți factori:

• Valoarea intrinsecă – diferența dintre prețul de exercitare și prețul curent de piață atunci când este favorabil.
• Valoarea în timp – durata de viață rămasă a contractului; Duratele mai lungi cresc prima.
• Volatilitatea – volatilitatea mai mare a pieței crește prima datorită probabilității crescute a mișcărilor favorabile.
• Ratele dobânzilor și dividendele – acestea pot avea un impact asupra primelor, în special în cazul opțiunilor pe acțiuni.

Emitenții (vânzătorii) de opțiuni primesc prima ca compensație pentru riscul pe care și-l asumă prin acordarea dreptului de a exercita opțiunea. Cumpărătorii de opțiuni investesc prima în speranța că mișcările favorabile ale prețurilor vor face contractul profitabil înainte sau la expirare.

Deși primele sunt asociate în principal cu contractele de opțiuni, acestea pot apărea în produsele structurate și în instrumentele derivate legate de swap-uri ca taxe inițiale sau plăți periodice, în funcție de designul contractului.

Echilibrarea dimensiunii contractului cu costul primei permite traderilor să scaleze strategiile în mod corespunzător și să gestioneze eficiența capitalului. De asemenea, susține decizii informate privind efectul de levier și gestionarea riscurilor. Înțelegerea acestor mecanisme financiare este crucială pentru navigarea prudentă și cu succes pe piețele instrumentelor derivate.