FONDURI DESCHISE: EXPLICAȚII DESPRE SUBSCRIERI ȘI RĂSCUMPĂRĂRI

Fondurile deschise sunt un tip comun de schemă de investiții colective care permite investitorilor să își pună banii în comun pentru a investi într-un portofoliu diversificat de valori mobiliare. Caracteristica definitorie a fondurilor deschise este aceea că acestea emit și răscumpără acțiuni la valoarea activului net (VAN) în mod continuu. Aceasta înseamnă că investitorii pot cumpăra sau vinde acțiuni din fond direct prin intermediul furnizorului de fond, mai degrabă decât la o bursă.

Fondurile mutuale sunt un exemplu tipic de fonduri deschise și contrastează cu fondurile închise, care emit un număr fix de acțiuni tranzacționate la bursele de valori. Flexibilitatea fondurilor deschise le face populare în rândul investitorilor individuali care caută simplitate, diversificare și management profesional.

Fiecare acțiune sau unitate dintr-un fond deschis reprezintă o participație proporțională la activele subiacente ale fondului. Numărul total de acțiuni în circulație se modifică pe măsură ce investitorii subscriu (cumpără) sau răscumpără (vând) acțiuni, ceea ce reprezintă o caracteristică cheie care definește operațiunile fondului și gestionarea lichidității. Aceste acțiuni depind în întregime de VAN-ul curent, care este de obicei calculat la sfârșitul fiecărei zile de tranzacționare.

Structurile fondurilor deschise sunt utilizate la nivel mondial, cu variante regionale, cum ar fi OEIC-urile (Societăți de Investiții Deschise) în Regatul Unit, SICAV-urile în Europa și fondurile mutuale în Statele Unite. Deși administrarea fondurilor și cadrele juridice variază în funcție de jurisdicție, principiile de bază ale subscrierilor și răscumpărărilor rămân consistente la nivel global.

Aceste fonduri sunt gestionate de administratori de active profesioniști angajați de casa de fonduri sau de firma de investiții. Aceștia iau decizii de investiții în numele tuturor acționarilor, în conformitate cu obiectivele declarate ale fondului, care pot include creșterea, veniturile, conservarea capitalului sau o combinație a acestor obiective. Comisioanele pentru management și administrare sunt, în general, exprimate ca raport anual de cheltuieli al fondului.

Pentru a menține lichiditatea și a îndeplini cererile de răscumpărare, administratorii de fonduri pot deține o parte din active în numerar sau instrumente lichide. Reglementările impun, de obicei, praguri minime de lichiditate pentru a se asigura că fondul poate îndeplini cererile zilnice de răscumpărare fără a destabiliza portofoliul. Acest lucru evidențiază interacțiunea dintre comportamentul investitorilor și construcția portofoliului în fondurile deschise.

În ceea ce privește guvernanța, fondurile deschise sunt supuse reglementării autorităților financiare - de exemplu, Autoritatea de Conduită Financiară (FCA) din Regatul Unit sau Comisia pentru Valori Mobiliare și Burse (SEC) din SUA. Această reglementare asigură transparența, protecția investitorilor și respectarea obiectivelor de investiții și a informațiilor privind riscurile.

Subscrierile sau achizițiile de unități de fond deschis se referă la procesul prin care investitorii intră în fond prin achiziționarea de acțiuni nou emise. Aceste tranzacții sunt de obicei executate prin intermediul distribuitorilor autorizați, al platformelor sau al companiei de fond însăși. Atunci când un investitor decide să se subscrie la un fond, acesta solicită efectiv să cumpere acțiuni la următoarea valoare a activului net (VAN) calculată a fondului.

Această VAN este calculată zilnic pe baza valorii portofoliului de titluri subiacente al fondului minus pasivele, împărțită la numărul de acțiuni aflate în circulație. Ca atare, prețul de subscriere este finalizat abia la sfârșitul zilei de tranzacționare, chiar dacă ordinul este plasat mai devreme. Acest proces asigură un preț corect pentru toți investitorii care intră sau ies din fond în aceeași zi.

Pentru a se abona, investitorii completează o cerere, remit fondurile corespunzătoare și desemnează numărul de unități de achiziționat sau suma de investit. În cazul fondurilor internaționale, se pot aplica considerații privind cursul de schimb valutar în funcție de domiciliul investitorului sau de denominarea monedei fondului. Odată procesată, investitorul devine acționar al fondului, având dreptul la o proporție din distribuții, dacă există, și fiind expus la randamentele și riscurile fondului.

Majoritatea caselor de fonduri stabilesc o oră limită - de obicei 12:00 sau 15:00, ora locală - dincolo de care tranzacțiile sunt procesate la valoarea activului net (VAN) din următoarea zi de tranzacționare. Această practică, cunoscută sub numele de „prețuri forward”, asigură că toate ordinele sunt procesate fără cunoașterea prealabilă a VAN-ului din ziua respectivă, prioritizând astfel corectitudinea investitorilor și integritatea executării.

Unele fonduri deschise impun, de asemenea, comisioane inițiale de vânzare (încărcări inițiale) sau comisioane de tranzacție, deși multe fonduri fără încărcare permit investitorilor să intre fără costuri suplimentare. Investitorii instituționali pot beneficia de comisioane mai mici sau termeni personalizați în funcție de amploarea investiției și de acordurile negociate.

În culise, odată ce banii sunt primiți și VAN-ul este determinat, fondul emite noi acțiuni echivalente ca valoare cu suma subscrierii. Capitalul strâns este apoi alocat de administratorul fondului în conformitate cu strategia sa de investiții. Gestionarea lichidității este crucială aici - fondurile mențin suficiente numerar sau titluri de valoare rapid tranzacționabile pentru a evita perturbarea performanței lor în timpul volumelor mari de subscrieri.

Deoarece fondurile deschise cresc în dimensiune cu fiecare nouă subscriere, administratorii de fonduri pot modifica pozițiile portofoliului pentru a acomoda capital nou, respectând în același timp parametrii de risc și cadrele de alocare a activelor stabilite. Performanța poate fi, de asemenea, afectată de intrări, în special dacă acestea duc la o diluare a randamentelor sau forțează achiziționarea de active la prețuri nefavorabile.

Răscumpărările sunt procesul prin care investitorii în fonduri deschise își vând acțiunile înapoi fondului și primesc valoarea echivalentă în numerar, pe baza VAN-ului fondului în ziua execuției. Structura deschisă permite în mod inerent investitorilor să iasă la cerere, de obicei zilnic, ceea ce diferențiază aceste vehicule de structurile de investiții mai puțin lichide, cum ar fi fondurile de capital privat sau fondurile speculative.

La fel ca subscrierile, cererile de răscumpărare sunt depuse înainte de o oră limită specificată, care trebuie îndeplinită la VAN-ul de la sfârșitul zilei. Odată ce VAN-ul este finalizat, fondul inițiază plata către investitor, de obicei într-o perioadă de decontare de la T+1 la T+3, în funcție de jurisdicție și de politica fondului. Tranzacția retrage (anulează) unitățile răscumpărate, reducând numărul de acțiuni aflate în circulație în fond.

Pentru a facilita răscumpărările în mod eficient, administratorii de fonduri mențin rezerve de lichiditate, cum ar fi deținerea unei părți din portofoliu în numerar, instrumente ale pieței monetare sau valori mobiliare cu lichiditate ridicată. Mărimea acestei alocări de lichiditate depinde de strategia de investiții a fondului, de stabilitatea bazei de investitori și de condițiile pieței. Fondurile care se confruntă cu răscumpărări nete constante pot fi forțate să vândă active subiacente, ceea ce ar putea modifica compoziția portofoliului sau ar putea avea un impact negativ asupra evaluării.

În perioadele de volatilitate a pieței sau de dificultăți financiare, răscumpărările mari pot deveni o problemă sistemică. Pentru a atenua riscul scenariilor de „rușine asupra fondului”, furnizorii de fonduri pot implementa măsuri temporare, inclusiv:

• Porți de răscumpărare: Limitarea procentului din fond care poate fi răscumpărat într-o anumită zi.
• Suspendarea răscumpărărilor: Oprirea temporară a răscumpărărilor pentru a păstra integritatea fondului.
• Prețuri oscilante: Ajustarea VAN în funcție de activitatea de tranzacționare pentru a aloca costurile tranzacțiilor investitorilor care răscumpără.

Aceste mecanisme sunt susținute de organismele de reglementare și concepute pentru a menține protecția investitorilor și stabilitatea generală a pieței. Prețul oscilant, în special, este utilizat din ce în ce mai mult în Europa și în anumite părți ale Asiei pentru a contracara impactul diluției și a proteja investitorii pe termen lung.

Unele fonduri, în special cele care investesc în active ilichide, cum ar fi imobiliarele sau datoria privată, pot oferi tranzacții mai puțin frecvente (de exemplu, lunare sau trimestriale) sau pot impune perioade de preaviz pentru răscumpărare. Acest lucru servește la alinierea termenilor de lichiditate cu caracteristicile de lichiditate ale portofoliului subiacent.

Investitorii care doresc să răscumpere trebuie să ia în considerare și efectul potențial asupra impozitelor, în special în jurisdicțiile în care se percep câștiguri de capital la vânzarea de acțiuni ale fondului. Comisioanele de răscumpărare, atunci când sunt percepute, sunt de obicei mici și pot ajuta la compensarea costurilor tranzacțiilor suportate de fond din cauza ieșirilor investitorilor.

În cele din urmă, procesul de răscumpărare evidențiază relația dinamică dintre fluxurile investitorilor și performanța fondului. Administratorii de fonduri deschise trebuie să gestioneze proactiv intrările și ieșirile, echilibrând o lichiditate suficientă cu utilizarea completă a capitalului pentru a îndeplini obiectivele de investiții în mod responsabil și eficient.