INVESTIȚII PASIVE VS. ACTIVE: CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI

Comparație între costuri și comisioane

Una dintre cele mai semnificative distincții dintre strategiile de investiții pasive și active constă în costurile asociate. Înțelegerea modului în care aceste costuri afectează performanța portofoliului pe termen lung este crucială pentru investitorii care doresc să maximizeze randamentele.

Comisioane pentru investițiile pasive

Strategiile de investiții pasive, cum ar fi investițiile în fonduri indexate sau fondurile tranzacționate la bursă (ETF-uri), își propun să reproducă performanța unui indice de piață precum S&P 500 sau FTSE 100. Deoarece aceste fonduri nu necesită administrare constantă a portofoliului, tranzacționare sau cercetare aprofundată, acestea vin de obicei cu comisioane mult mai mici. Ratele cheltuielilor de administrare (MER) pentru fondurile pasive scad adesea sub 0,20%, unele ETF-uri oferind comisioane de până la 0,03% anual.

Pe lângă MER-urile mai mici, investitorii pasivi beneficiază și de costuri de tranzacționare reduse. Întrucât fondurile pasive își ajustează portofoliile doar ca răspuns la modificările indicilor, mai puține tranzacții înseamnă comisioane de tranzacție mai mici și implicații fiscale minime în conturile impozabile.

Comisioane pentru investiții active

În schimb, investițiile active implică faptul că administratorii de fonduri iau decizii continue de a cumpăra sau vinde valori mobiliare în efortul de a depăși performanța pieței. Această gestionare intensivă înseamnă costuri operaționale mai mari, o rotație mai mare a investițiilor și cheltuieli de tranzacționare crescute. Fondurile mutuale active percep de obicei MER-uri cuprinse între 0,75% și 1,50%, unele atingând niveluri chiar mai ridicate.

Aceste comisioane mai mari înseamnă că fondurile active trebuie să genereze randamente suplimentare doar pentru a atinge pragul de rentabilitate cu alternative pasive. Mai mult, o rotație mai mare a investițiilor declanșează adesea câștiguri de capital, ceea ce poate duce la obligații fiscale suplimentare pentru investitorii care nu utilizează conturi cu avantaje fiscale.

Impactul costurilor asupra randamentelor

În timp, aceste diferențe de costuri se compun semnificativ. Să luăm un exemplu: un investitor contribuie anual cu 10.000 de lire sterline, timp de 30 de ani, fie la un fond pasiv cu un comision de 0,10%, fie la unul activ cu un comision de 1,00%. Presupunând un randament brut de 7%, investitorul pasiv ajunge să obțină aproximativ 944.000 de lire sterline, în timp ce investitorul activ obține aproximativ 788.000 de lire sterline. Aceasta este o diferență de peste 150.000 de lire sterline, datorată exclusiv comisioanelor.

Deoarece costurile sunt unul dintre puținele elemente de investiții aflate sub control individual, mulți consilieri profesioniști încurajează minimizarea acestora, făcând din strategiile pasive o opțiune atractivă pe termen lung, bazată exclusiv pe eficiența costurilor.

Rate de succes și șanse de performanță

Un alt factor cheie care influențează alegerea între investițiile pasive și cele active este probabilitatea de a obține randamente peste piață. În timp ce unii investitori își propun să „învingă piața”, înțelegerea șanselor de a face acest lucru prin management activ este esențială pentru a lua o decizie informată.

Performanță activă în raport cu indicele de referință

În ciuda atractivității potențialelor randamente care depășesc piața, datele arată în mod constant că majoritatea administratorilor de fonduri activi au performanțe sub indicele lor de referință în timp. Tabloul de bord SPIVA (S&P Indices Versus Active), care urmărește performanța pe termen lung a fondurilor gestionate activ, prezintă o imagine sumbră. Conform raportului SPIVA U.S. de la sfârșitul anului 2023, pe o perioadă de 10 ani, aproximativ 85% din fondurile de acțiuni cu capitalizare mare gestionate activ au avut performanțe sub S&P 500.

Tendințe similare sunt evidente pe piețele globale. În Regatul Unit, peste 80% din fondurile de acțiuni active din Regatul Unit nu au reușit să depășească performanța indicelui FTSE All-Share pe un orizont de 10 ani. Consecvența acestor rezultate pe parcursul diferitelor cicluri de piață sugerează cu tărie că strategiile pasive oferă rezultate pe termen lung mai fiabile, deși nu excepționale, pentru majoritatea investitorilor.

Motive pentru subperformanță

Mai mulți factori contribuie la subperformanța constantă a managerilor activi:

• Costuri mai mari: După cum s-a discutat anterior, managementul activ implică cheltuieli mai mari, creând un obstacol în calea performanței înainte ca randamentele să înceapă să depășească indicele de referință.
• Eficiența pieței: Pe piețele dezvoltate, prețurile acțiunilor reflectă, în general, toate informațiile disponibile. Această realitate face dificilă pentru managerii calificați găsirea și valorificarea constantă a valorilor mobiliare cu prețuri greșite.
• Obstacole comportamentale: Managerii activi pot fi influențați de prejudecăți psihologice sau presiuni instituționale care duc la luarea deciziilor suboptimale, cum ar fi turmarea, perspectiva pe termen scurt sau deviația stilului.

Rolul abilității și al norocului

Deși un mic subset de investitori activi reușește să obțină performanțe mai bune, identificarea în avans a câștigătorilor consecvenți este extrem de dificilă. Unii obțin performanțe mai bune datorită abilității, dar mulți o fac datorită întâmplării. Mai mult, managerii care au avut anterior succes se luptă adesea să reproducă performanțele superioare anterioare. După cum a remarcat laureatul Nobel Eugene Fama, distincția dintre noroc și abilități în investiții este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă atât cercetătorii, cât și practicienii.

Așteptări de performanță pasivă

În schimb, investițiile pasive nu urmăresc performanța superioară, ci mai degrabă vizează o expunere largă la piață la un cost minim. Deși renunță la oportunitatea de a depăși piața, evită, de asemenea, riscul de subperformanță din cauza selecției deficitare a managerilor sau a comisioanelor excesive. Prin urmare, investitorii pasivi se aliniază principiului central conform căruia „nu trebuie să depășești piața pentru a te descurca bine - trebuie doar să investești în ea eficient”.

În contextul creșterii activelor pe termen lung, șansele favorizează puternic investițiile pasive ca fiind abordarea mai fiabilă și superioară din punct de vedere statistic, în special pentru investitorii individuali de retail.

Timp alocat și complexitate

Cantitatea de timp și efort necesare pentru implementarea unei strategii de investiții alese poate influența semnificativ decizia dintre investițiile pasive și cele active. În timp ce unii investitori se bucură să cerceteze acțiunile și să speculeze asupra direcției pieței, alții preferă o abordare pasivă care necesită o supraveghere minimă.

Efortul necesar pentru investițiile pasive

Investițiile pasive sunt sinonime cu simplitatea și automatizarea. Odată ce un portofoliu diversificat este configurat, adesea utilizând fonduri indexate cu costuri reduse sau ETF-uri de alocare a activelor, există puține cerințe pentru implicarea continuă. Reechilibrarea periodică - de obicei o dată sau de două ori pe an - este gradul de interacțiune de care au nevoie, în general, investitorii pasivi. Pentru investitorii care utilizează robo-consultanți sau platforme gestionate, chiar și reechilibrarea poate fi automatizată complet.

Acest lucru face ca strategiile pasive să fie foarte potrivite pentru profesioniștii ocupați, începători și cei care doresc să „seteze totul și să uite de el”. Timpul necesar este minim după configurare, iar ușurința implementării reduce adesea stresul emoțional asociat în mod obișnuit cu monitorizarea activă a pieței și cu ajustările.

Complexitatea investițiilor active

În contrast puternic, investițiile active necesită timp, energie și abilități substanțiale. Investitorii activi trebuie să cerceteze continuu tendințele macroeconomice, evoluțiile sectoriale și companiile individuale. Monitorizarea zilnică sau săptămânală a știrilor, a rapoartelor de câștiguri și a graficelor tehnice este, în general, necesară pentru a lua decizii informate. Această sarcină de muncă este intensificată și mai mult de presiunea de a depăși performanța indicilor de referință.

Mai mult, investițiile active implică luarea unor decizii complexe cu privire la:

• Selecția valorilor mobiliare
• Puncte de intrare și ieșire
• Strategii de gestionare a riscurilor
• Dimensionarea pozițiilor
• Recoltarea pierderilor fiscale sau vânzarea strategică a câștigătorilor

Această complexitate necesită adesea manageri profesioniști sau o investiție substanțială de timp personal. Greșelile în cercetare sau execuție pot avea un impact semnificativ asupra performanței, ceea ce explică parțial variația rezultatelor managerilor activi.

Disciplina emoțională și comportamentul

Aspectul psihologic al investițiilor nu poate fi ignorat, în special în strategiile active. Rămânerea disciplinei în timpul volatilității pieței este mai dificilă atunci când cineva este implicat activ în alegerile de investiții. Studiile financiare comportamentale arată că investitorii individuali își afectează adesea randamentele acționând pe baza fricii sau a încrederii excesive, cum ar fi vânzarea în timpul recesiunilor sau tranzacționarea excesivă în timpul creșterii piețelor.

Investițiile pasive atenuează multe dintre aceste riscuri prin eliminarea unei mari părți din judecata și varianța implicate în luarea deciziilor. Rămânerea complet investită într-un indice pe parcursul tuturor ciclurilor de piață permite o compunere consistentă și evită erorile de sincronizare a pieței.

Rezumatul factorilor de timp

În cele din urmă, abordarea pasivă se aliniază cu cei care doresc o modalitate eficientă, care necesită puțin efort și statistic solidă de a-și crește averea în timp. În schimb, investițiile active se pot potrivi celor pasionați de piețe, cu cunoștințe aprofundate, timp suficient și o toleranță ridicată la risc, care doresc să depășească strategic mediile pieței. Cu toate acestea, trebuie să fim realiști în ceea ce privește contribuția necesară și șansele limitate de succes pe termen lung.