INDICI FACTORIALI EXPLICAȚI: VALOARE, MOMENTUM, CALITATE ȘI VOLATILITATE SCĂZUTĂ

Indicii factoriali sunt o subcategorie a indicilor de referință investiționali care își propun să surprindă factori specifici de randament, cunoscuți sub numele de factori investiționali. Spre deosebire de indicii generali ai pieței, cum ar fi S&P 500 sau MSCI World, care reflectă performanța generală a unor segmente mari ale pieței bursiere, indicii factoriali izolează și urmăresc valorile mobiliare care au în comun caracteristici distincte despre care se crede că au performanțe superioare în timp.

Acești indici reprezintă strategii sistematice, mai degrabă decât grupări aleatorii de acțiuni. Investitorii îi utilizează pe scară largă în ETF-uri beta inteligente și portofolii sistematice pentru a spori diversificarea, a îmbunătăți randamentele ajustate la risc sau a minimiza volatilitatea. Cei patru indici factoriali cei mai des utilizați sunt:

• Valoare – se concentrează pe acțiuni subevaluate cu raporturi preț-câștig sau preț-valoarea contabilă scăzute.
• Impuls – include acțiuni care au demonstrat o performanță recentă puternică a prețurilor.
• Calitate – cuprinde companii cu bilanțuri solide, stabilitate a câștigurilor și profitabilitate ridicată.
• Volatilitate scăzută – selectează acțiuni cu o variație istorică mai mică a prețurilor.

Din punct de vedere istoric, cercetările academice și industriale au arătat că acești factori pot influența în mod persistent prețurile activelor și pot genera *prime de risc* sau randamente excesive peste piață. Conceptul de investiții factoriale provine din lucrările academice, în special din *Modelul cu trei factori Fama-French*, care a extins Modelul de stabilire a prețurilor activelor de capital (CAPM) pentru a include dimensiunea și valoarea. În timp, alți factori precum impulsul și calitatea au fost adăugați pe baza observațiilor empirice.

Prin înțelegerea și adoptarea abordărilor bazate pe factori, investitorii pot construi portofolii nu doar pentru a imita piața, ci și pentru a se orienta către atribute care se aliniază cu anumite obiective de investiții, fie că este vorba de creștere pe termen lung, pierderi mai mici sau performanță superioară ajustată la risc.

Fiecare dintre factorii principali - valoare, impuls, calitate și volatilitate scăzută - surprinde un element unic al comportamentului acțiunilor. Mai jos vom analiza ce implică fiecare factor și cum se diferențiază unul de celălalt.

Factorul de valoare

Factorul de valoare identifică acțiunile care par subevaluate în raport cu fundamentele. De obicei, acțiunile de valoare au rapoarte preț-câștig (P/E), preț-valoarea contabilă (P/B) sau preț-vânzări (P/S) scăzute. Justificarea este că aceste acțiuni sunt evaluate sub valoarea lor intrinsecă din cauza reacțiilor exagerate ale pieței și pot reveni în cele din urmă la valoarea justă, oferind randamente superioare pe termen lung.

Indicii de valoare comună includ:

• Russell 1000 Value Index
• MSCI USA Value Index
• S&P 500 Enhanced Value Index

Acești indici supraponderează adesea sectoare precum cele financiare, de utilități și industriale, care prezintă în mod tradițional caracteristici de valoare.

Factorul de impuls

Indicii de impuls investesc în valori mobiliare care prezintă performanțe recente puternice, presupunând că tendințele tind să persiste pe termen scurt. Impulsul este de obicei măsurat pe perioade de 6 până la 12 luni, excluzând cea mai recentă lună pentru a evita efectele de revenire la medie.

Indicele de referință al impulsului bine-cunoscut includ:

• Indicele MSCI USA Momentum
• Indicele S&P 500 Momentum

Strategiile de impuls pot fi volatile și sensibile la inversări bruște ale pieței, dar au demonstrat performanțe puternice pe parcursul ciclurilor complete de piață.

Factorul de calitate

Factorul de calitate selectează acțiunile pe baza unor indicatori precum rentabilitatea capitalului propriu (ROE), raporturile datorii-capital propriu scăzute și creșterea stabilă a câștigurilor de la an la an. Se consideră că aceste firme sunt mai rezistente în perioadele de recesiune economică și tind să aloce capitalul mai eficient.

Indicii de calitate populari includ:

• Indicele de calitate mondială MSCI
• Indicele de calitate S&P 500

Acest factor se înclină adesea spre sectoare precum asistența medicală și tehnologia, având în vedere consecvența lor în ceea ce privește câștigurile și disciplina de capital.

Factor de volatilitate scăzută

Acest factor caută acțiuni cu volatilitate istorică minimă, măsurată folosind beta sau deviația standard. Se bazează pe *anomalia volatilității scăzute*, în care activele cu risc mai scăzut oferă randamente comparabile sau chiar mai mari decât cele mai riscante, sfidând teoria financiară tradițională.

Exemple de indici cu volatilitate scăzută sunt:

• Indicele S&P 500 cu volatilitate scăzută
• Indicele MSCI USA cu volatilitate minimă

Acești indici tind să favorizeze sectoare precum bunurile de larg consum și utilitățile, care afișează adesea câștiguri constante și o sensibilitate ciclică mai mică.

Indicii generali de piață, cum ar fi S&P 500, FTSE 100 sau MSCI World, sunt portofolii ponderate în funcție de capitalizare care își propun să reprezinte piața generală sau un segment major al acesteia. Acești indici sunt concepuți pentru a reflecta performanța pieței fără a se preocupa de caracteristicile specifice ale acțiunilor dincolo de dimensiune și lichiditate.

În schimb, indicii factoriali urmăresc acțiunile folosind ecrane bazate pe reguli care izolează caracteristici specifice asociate cu primele de risc. Iată câteva dintre principalele moduri în care indicii factoriali diferă de indicele de referință general:

1. Criterii de selecție

Indicii de piață includ, în general, cele mai mari companii dintr-o regiune sau sector pe baza capitalizării de piață free-float, în timp ce indicii factoriali selectează acțiunile constitutive pe baza indicatorilor financiari sau a comportamentului anterior al prețurilor, cum ar fi rapoartele P/E scăzute sau scorurile de impuls puternice.

2. Metodologia de ponderare

În timp ce indicii tradiționali sunt ponderați în funcție de capitalizare, mulți indici factoriali aplică o strategie de *ponderare egală*, *ponderare bazată pe scorul factorilor* sau o strategie de *ponderare combinată* pentru a accentua expunerea dorită la factori.

3. Factori de performanță

Randamentele indicilor de piață provin în principal din tendințele macroeconomice, mișcările la nivel de sector și sentimentul investitorilor. În indicii bazați pe factori, randamentele sunt determinate de expunerea la ineficiențe comportamentale sau structurale specifice pe care factorul își propune să le surprindă.

4. Expunerea la risc

Indicii generali dețin în mod inerent expuneri diversificate. Indicii factoriali, prin design, adoptă *înclinări concentrate* către anumite sectoare sau stiluri, ceea ce duce la o potențială eroare de urmărire în raport cu piața. De exemplu, un indice de valoare poate avea performanțe inferioare timp de ani de zile în timpul creșterilor.

5. Utilizarea în cadrul portofoliilor

Indicii factoriali sunt frecvent utilizați ca elemente constitutive în construirea portofoliului pentru a sublinia factorii determinanți ai randamentului sau pentru a reduce riscul. Investitorii pot combina mai mulți ETF-uri factoriali pentru a realiza diversificarea în diferite stiluri de investiții, o abordare cunoscută sub numele de investiții multi-factoriale.

6. Comportament ciclic

Fiecare factor tinde să aibă performanțe superioare în diferite etape ale ciclului de piață. De exemplu:

• Valoarea are de obicei performanțe bune în timpul redresărilor și expansiunilor economice.
• Impulsul depășește performanța pe piețele cu tendințe ascendente.
• Calitatea excelează în perioadele de sfârșit de ciclu și de recesiune.
• Volatilitatea scăzută este prezentă în timpul piețelor descendente sau al perioadelor de incertitudine.

Astfel, deși indicii factoriali pot spori randamentele și pot diversifica riscul, aceștia vin cu comportamente diferite față de indicii ponderați în funcție de capitalizare și trebuie gestionați luând în considerare momentul, amestecarea și reechilibrarea.