INVESTIȚIILE PASIVE ȘI INDEXATE EXPLICATE

Ce sunt investițiile pasive sau în indici?

Investițiile pasive, adesea denumite investiții în indici, reprezintă o strategie de investiții pe termen lung care vizează minimizarea comportamentului de cumpărare și vânzare, obținând în același timp randamente medii ale pieței. În loc să încerce să depășească piața prin tranzacții frecvente, investitorii pasivi replică performanța unor indici specifici, cum ar fi S&P 500, FTSE 100 sau indicele MSCI World.

Această abordare investițională implică de obicei investiții în fonduri mutuale sau fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri) care reflectă deținerile și randamentele unui indice de referință al pieței. Accentul se pune pe costuri reduse, perioade lungi de deținere și expunere constantă la active diverse în diferite sectoare și regiuni. Spre deosebire de managerii activi care încearcă să aleagă acțiuni câștigătoare, investitorii pasivi își propun să „dețină piața” și să lase creșterea compusă să își facă treaba în timp.

John Bogle, fondatorul Vanguard Group, este recunoscut pe scară largă pentru popularizarea investițiilor în indici. Filosofia sa se baza pe cercetări care arată că majoritatea administratorilor de fonduri activi nu reușesc să depășească indicii lor de referință în timp, mai ales după scăderea comisioanelor și a costurilor. Fondurile pasive, în schimb, oferă în general costuri mult mai mici și sunt mai eficiente din punct de vedere fiscal datorită activității minime de tranzacționare.

De exemplu, un investitor care utilizează o strategie pasivă ar putea investi într-un ETF S&P 500 cu cost redus. Administratorul fondului ar echilibra apoi deținerile fondului pentru a reflecta compoziția indicelui, ajustând doar atunci când indicele în sine se modifică. Din cauza acestei fluctuații minime, fondurile pasive tind să aibă rate de cheltuieli mai mici și mai puține evenimente impozabile.

În concluzie, investițiile pasive/indexate implică:

• Urmărirea unui anumit indice de piață, în loc să încerce să îl depășească
• Utilizarea ETF-urilor sau a fondurilor mutuale indexate ca vehicule
• Minimizarea tranzacționării și a costurilor asociate
• Concentrarea pe expunerea pe piață pe termen lung

Această abordare se potrivește investitorilor care preferă o strategie disciplinată, pasivă, care se aliniază cu performanța generală a pieței în timp.

Principalele beneficii ale investițiilor pasive

Investițiile pasive sau indexate au crescut în popularitate din mai multe motive convingătoare. Indiferent dacă sunteți un investitor începător sau un profesionist experimentat, simplitatea și rentabilitatea acestei strategii oferă beneficii atractive. Iată principalele avantaje:

1. Eficiența costurilor

Poate cel mai semnificativ avantaj al investițiilor pasive este costul redus. Fondurile gestionate activ percep adesea comisioane anuale (raporturi de cheltuieli) cuprinse între 0,5% și 2% sau mai mult. În schimb, fondurile pasive au de obicei rate de cheltuieli mult mai mici - adesea sub 0,2%. În timp, aceste economii de costuri pot crește dramatic randamentele generale datorită compunerii dobânzilor.

2. Diversificare

Majoritatea fondurilor indexate oferă diversificare instantanee. O singură investiție într-un ETF S&P 500, de exemplu, oferă expunere la 500 de companii americane cu capitalizare mare, răspândite în mai multe sectoare. Indicii de piață largi, cum ar fi MSCI World sau All Country World Index (ACWI), oferă, de asemenea, diversificare internațională. Această abordare reduce riscul specific companiei și face portofoliul dvs. mai puțin volatil.

3. Transparență

Fondurile pasive sunt ușor de înțeles. Investitorii știu exact ce dețin, deoarece fondul urmărește un indice listat la bursă. Spre deosebire de fondurile active, unde selecțiile de acțiuni pot fi opace și se pot schimba frecvent, strategiile pasive oferă mai multă consecvență și predictibilitate.

4. Eficiență a timpului

Investițiile pasive sunt concepute special pentru cei care preferă o abordare de tipul „setează și uită”. În loc să petreacă timp cercetând acțiuni, anticipând piața sau urmărind știrile financiare, investitorii pasivi se pot concentra pe strategia pe termen lung. Acest lucru le face deosebit de potrivite pentru persoanele care nu au timpul, expertiza sau interesul de a gestiona activ deținerile.

5. Supraperformanța istorică a fondurilor active

Numeroase studii academice și date de piață au arătat că majoritatea fondurilor gestionate activ nu reușesc să depășească indicii lor de referință pe termen lung. După luarea în considerare a comisioanelor și impozitelor, investițiile pasive oferă adesea randamente nete mai bune. Raportul SPIVA (S&P Indices Versus Active) arată în mod constant că o mare majoritate a fondurilor gestionate activ au performanțe sub indicii lor de referință pe orizonturi de cinci și zece ani.

6. Eficiență fiscală

Deoarece fondurile pasive se tranzacționează rar, acestea tind să realizeze mai puține câștiguri de capital, ceea ce le face mai eficiente din punct de vedere fiscal. Fondurile active, în schimb, cumpără și vând adesea participații pentru a urmări performanța, ceea ce poate duce la câștiguri impozabile pe termen scurt mai mari pentru investitori.

Împreună, aceste avantaje fac din investițiile pasive o strategie extrem de atractivă pentru o gamă largă de investitori. Promovează disciplina financiară, reduce costurile inutile și oferă o metodă simplă de construire a averii pe termen lung.

Dezavantaje și riscuri ale investițiilor pasive

Deși investițiile pasive au un atractiv puternic și au câștigat acceptarea generală, nu sunt lipsite de dezavantaje. Înțelegerea limitelor lor este esențială pentru luarea unor decizii informate și pentru formarea unei strategii de investiții echilibrate. Mai jos sunt prezentate câteva dintre riscurile și deficiențele notabile:

1. Nicio șansă de a depăși piața

Prin design, investițiile pasive își propun să egaleze performanța pieței, nu să o depășească. Deși acesta poate fi un obiectiv sensibil, înseamnă, de asemenea, că investitorii renunță la posibilitatea de a depăși performanța prin selecția strategică a acțiunilor, sincronizarea pieței sau rotația sectorului. Pentru cei cu abilități și resurse pentru a identifica oportunități subevaluate, investițiile pasive pot părea limitative.

2. Expunerea la toți constituenții pieței

Fondurile indexate includ fiecare acțiune din indice, indiferent de fundamentele companiei. Aceasta înseamnă că investitorii pot ajunge să aibă expunere la companii supraevaluate sau cu performanțe slabe pur și simplu pentru că acestea fac parte din indicele de referință. De exemplu, în timpul bulelor tehnologice sau al supraponderizării sectorului, fondurile indexate se pot concentra puternic în anumite industrii.

3. Flexibilitate redusă

Strategiile pasive nu au flexibilitate în reacția la evenimente economice, politice sau specifice pieței. Managerii activi se pot adapta atunci când este identificat riscul sau când apare o oportunitate, dar fondurile pasive trebuie să își mențină cursul, indiferent de mediul de piață în schimbare. Acest lucru poate fi dăunător în timpul piețelor descendente sau al prăbușirilor sectoriale.

4. Dependența de piață

Deoarece fondurile pasive reflectă piața, acestea sunt inerent legate de soarta acesteia. În perioadele de declin general al pieței, investitorii pasivi suferă la fel de mult ca orice alt participant la piață. Fără capacitatea de a schimba strategiile în mod activ, aceștia sunt de obicei complet expuși la recesiuni, cu excepția cazului în care încorporează alocarea tactică a activelor alături de deținerile lor pasive.

5. Eroarea de urmărire și calitatea fondului

Deși majoritatea fondurilor indexate încearcă să reproducă îndeaproape indicele lor de referință, poate exista eroarea de urmărire - divergența dintre performanța fondului și indice. Factori precum comisioanele, lichiditatea și metodele de replicare (replicare completă vs. sintetică) pot influența performanța. Alegerea unui fond pasiv prost structurat sau cu comisioane mari poate anula unele dintre beneficiile scontate.

6. Aglomerare și riscuri sistemice

Influxul masiv în investițiile pasive a stârnit îngrijorări din partea unor analiști cu privire la distorsiunile pieței. Dacă se alocă pasiv prea mulți bani, acest lucru poate duce la prețuri ineficiente și la evaluări umflate. În timpul corecțiilor pieței, ieșirile simultane din fondurile pasive ar putea exacerba scăderile, contribuind la volatilitate.

În cele din urmă, investițiile pasive se aliniază bine cu o abordare disciplinată pe termen lung, dar este posibil să nu se potrivească fiecărui investitor sau fiecărei condiții de piață. Combinarea lor cu elemente active ocazionale sau utilizarea lor în cadrul unei strategii diversificate poate ajuta la atenuarea acestor riscuri.