OPȚIUNI VS. ACȚIUNI: ÎNȚELEGEREA DIFERENȚELOR CHEIE

Diferențe de risc între opțiuni și acțiuni

Investițiile pe piața bursieră prezintă o gamă largă de oportunități, dar înțelegerea caracteristicilor de risc ale diferitelor instrumente este esențială. Atât acțiunile, cât și opțiunile sunt vehicule de investiții populare, însă au profiluri de risc semnificativ diferite.

Riscul investiției în acțiuni

Acțiunile reprezintă proprietatea unei companii și au de obicei un potențial de creștere și de scădere nelimitat, limitat la suma investită. Acest lucru le face relativ simple în ceea ce privește gestionarea riscurilor. Din punct de vedere istoric, acțiunile tind să crească pe termen lung, în special pentru companiile bine alese și stabile din punct de vedere financiar. Investitorii riscă să își piardă întregul capital în cazul în care compania devine insolvabilă sau acțiunile își pierd valoarea, dar nu există nicio răspundere financiară suplimentară dincolo de investiția inițială.

Acționarii pot fi supuși riscului de piață, riscului specific companiei și evenimentelor economice care au impact asupra prețului acțiunilor. Deși dividendele pot compensa unele pierderi, volatilitatea pieței rămâne un factor de risc principal.

Riscul investițiilor în opțiuni

Opțiunile sunt instrumente derivate care își derivă valoarea dintr-un activ subiacent - adesea o acțiune - și implică un acord contractual care oferă cumpărătorului dreptul (dar nu obligația) de a cumpăra sau vinde activul la un preț predefinit într-un interval de timp specificat. Deoarece opțiunile sunt cu efect de levier și sensibile la timp, acestea prezintă adesea un risc mai mare decât acțiunile.

Există două tipuri principale de opțiuni: opțiuni de cumpărare (pariuri că activul va crește) și opțiuni de vânzare (pariuri că va scădea). Riscul total al cumpărătorului este limitat la prima plătită pentru contract, în timp ce vânzătorii (în special vânzătorii neacoperiți sau „dezbrăcați”) se pot confrunta cu pierderi potențial nelimitate.

Astfel, deși opțiunile oferă strategii puternice pentru hedging sau speculație, structura lor introduce complexitate și niveluri ridicate de risc, în special pentru traderii mai puțin experimentați. Riscurile includ volatilitatea, predicția incorectă a mișcării prețurilor, știrile neașteptate și problemele de lichiditate.

Rezumatul comparației riscurilor

• Acțiuni: Capitalul este expus riscului, pierderile nu depășesc niciodată investiția inițială, în general risc mai mic pentru deținerile pe termen lung.
• Opțiuni: Pot risca prima totală (cumpărător) sau pierderea nelimitată (vânzător neacoperit), în general risc pe termen scurt mai mare, cu o complexitate mai mare.

În concluzie, în timp ce acțiunile implică riscuri de piață inerente, opțiunile introduc un strat suplimentar de risc contractual și temporal care poate fie atenua, fie amplifica expunerea generală, în funcție de strategie și experiență.

Impactul declinului în timp asupra opțiunilor și acțiunilor

Un element critic care separă opțiunile de acțiuni este declinul în timp, cunoscut și sub numele de „theta” în matematica opțiunilor. Acest concept se referă la erodarea valorii unei opțiuni pe măsură ce se apropie de data expirării, afectând prețul și dinamica riscului acesteia.

Declinul în timp în tranzacționarea acțiunilor

Acțiunile nu suferă de declin în timp. Odată achiziționate, acestea pot fi deținute pe o durată nelimitată, fără o pierdere de valoare doar din cauza trecerii timpului. Valoarea unei acțiuni derivă din fundamentele companiei, sentimentul pieței și condițiile economice mai largi. Ca atare, timpul este în general considerat a fi un factor neutru sau chiar favorabil pentru investitorii pe termen lung în acțiuni, permițând portofoliilor să se recupereze după volatilitate și să combine randamentele prin dividende și apreciere.

Declinul în timp în tranzacționarea opțiunilor

Opțiunile, în schimb, sunt foarte sensibile la declinul în timp. Fiecare zi care trece fără o mișcare favorabilă a activului subiacent duce la o reducere treptată a valorii extrinseci a opțiunii. Pe măsură ce se apropie expirarea, această scădere se accelerează, reducând prețul opțiunii și, eventual, făcând-o lipsită de valoare dacă este out of the money.

Componenta unei opțiuni cea mai afectată de scăderea în timp este valoarea sa extrinsecă - porțiunea care nu este legată de valoarea intrinsecă (dacă există). Doar opțiunile care sunt favorabile atât în ​​ceea ce privește mișcarea activului subiacent, cât și în ceea ce privește execuția la timp își păstrează valoarea puternică în timp.

Traderii trebuie să țină cont de această scădere fie prin sincronizarea precisă a tranzacțiilor, fie prin implementarea unor strategii (cum ar fi spread-urile) care compensează efectele negative ale declinului în timp. Vânzarea de opțiuni - vânzarea de opțiuni pentru a capta prima de timp - este o strategie adesea concepută special pentru a profita de declinul în timp, deși cu o expunere crescută la riscul de atribuire.

Comparații cheie

• Acțiuni: Nu au declin în timp, pot fi deținute pe termen nelimitat.
• Opțiuni: Își pierd valoarea în timp din cauza expirării, trebuie gestionate activ.

Prin urmare, declinul în timp este un factor definitoriu care contribuie la complexitatea tranzacționării opțiunilor. Deși acest lucru poate fi folosit pentru a genera venituri, în special pe piețele neutre, adaugă un alt nivel de risc care lipsește în investițiile tradiționale în acțiuni.

Investitorii care iau în considerare opțiunile trebuie să înțeleagă că momentul este crucial nu numai în prezicerea direcției pieței, ci și în alegerea ferestrei de expirare potrivite pentru a echilibra riscul și recompensa. Acțiunile oferă mai multă clemență în acest sens, ceea ce le face potrivite pentru strategiile orientate pe termen lung.

Oportunități de utilizare a levierului în opțiuni și acțiuni

Levierul permite investitorilor să controleze o expunere mai mare cu o investiție de capital mai mică și este unul dintre instrumentele fundamentale care disting opțiunile de acțiuni. Deși ambele pot fi utilizate în strategii cu levier, opțiunile oferă în mod inerent un levier mult mai mare.

Levierul în investițiile în acțiuni

Levierul în tranzacționarea tradițională de acțiuni implică, în general, utilizarea marjei. Investitorii pot împrumuta fonduri de la un broker - de obicei până la 50% din valoarea unei achiziții - pentru a spori randamentele. Deși acest lucru poate amplifica profiturile, multiplică și pierderile dacă investiția se mișcă nefavorabil. Mai mult, dobânzile la capitalul împrumutat reduc și mai mult randamentele, cu excepția cazului în care sunt gestionate cu atenție.

Din cauza supravegherii de reglementare, investitorii individuali se confruntă cu limitări privind utilizarea marjei, iar riscurile apelurilor la marjă sunt omniprezente. Dacă prețurile acțiunilor scad brusc, investitorii pot fi obligați să depună fonduri suplimentare sau să vândă dețineri pentru a menține cerințele minime de capital propriu.

Pârghie în tranzacționarea opțiunilor

Opțiunile oferă un efect de levier încorporat. Pentru o fracțiune din prețul unei acțiuni (prima), investitorii obțin dreptul de a controla 100 de acțiuni per contract de opțiuni. Aceasta înseamnă că chiar și mișcări mici ale activului subiacent pot genera câștiguri procentuale substanțiale - sau pierderi.

De exemplu, achiziționarea unei opțiuni de cumpărare pentru o companie tranzacționată la 100 de lire sterline ar putea costa 5 lire sterline per acțiune sau 500 de lire sterline per contract. Dacă acțiunea crește peste prețul de exercitare al opțiunii înainte de expirare, randamentul procentual al investiției de 500 de lire sterline ar putea depăși o tranzacție cu acțiuni de 1:1 cu câțiva multipli. În schimb, dacă prețul acțiunii rămâne sub prețul de exercitare, întreaga primă plătită ar putea fi pierdută.

Această plată asimetrică este atât atracția, cât și pericolul opțiunilor. Traderii pot obține randamente excepționale cu un capital relativ mic, dar efectul de levier al opțiunilor poate, de asemenea, amplifica pierderile mai rapid decât anticipează majoritatea. Stăpânirea modelelor de stabilire a prețurilor, anticiparea volatilității și limitarea riscurilor sunt esențiale.

Rezumatul diferențelor de efect de levier

• Acțiuni: Efectul de levier prin marjă este reglementat, cu costuri ale dobânzii și potențial pentru apeluri la marjă. Profil de risc și recompensă mai scăzut.
• Opțiuni: Efect de levier ridicat prin structura contractului. Cheltuieli de capital mai mici, dar întreaga primă este riscată dacă tranzacția nu are performanță.

Pe scurt, în timp ce acțiunile pot fi utilizate cu efect de levier prin împrumuturi, opțiunile încorporează în mod natural efectul de levier în structura contractului, oferind posibilități substanțiale de profit. Acest lucru le face atractive pentru investitorii toleranți la risc care vizează randamente exagerate, cu condiția ca riscurile să fie pe deplin înțelese.

Opțiunile pot fi, de asemenea, utilizate în strategii care combină riscul limitat cu efectul de levier controlat - cum ar fi spread-urile verticale sau apelurile acoperite - ceea ce le face instrumente versatile pentru venituri, speculații sau acoperire a riscurilor.