STRANGLES VS. STRADDLES: GHID DE STRATEGIE PENTRU OPȚIUNI

Ce sunt straddle-urile și strangle-urile în tranzacționarea cu opțiuni?

Straddle-urile și strangle-urile sunt strategii puternice de opțiuni utilizate de traderii care anticipează mișcări mari de preț ale unui titlu de valoare, dar nu sunt siguri de direcția mișcării. Ambele strategii implică cumpărarea sau vânzarea atât a unei opțiuni de cumpărare (call), cât și a unei opțiuni de vânzare (put) pe același activ subiacent și sunt adesea utilizate pentru a valorifica volatilitatea. Cu toate acestea, diferențele structurale cheie definesc modul în care funcționează aceste strategii, costul lor și potențialele profiluri de risc/recompensă.

Definirea Straddle-ului

Un straddle este o strategie neutră din punct de vedere al pieței care implică cumpărarea sau vânzarea unei opțiuni de cumpărare (call) și a unei opțiuni de vânzare (put) cu același preț de exercitare și dată de expirare. Cea mai comună variantă este **opțiunea long straddle**, care profită de o mișcare semnificativă, fie în sus, fie în jos, a prețului activului subiacent, cu condiția ca mișcarea să depășească costul plătit pentru ambele opțiuni combinate.

Exemplu: Dacă acțiunile Companiei A se tranzacționează la 100 de lire sterline, un trader ar putea cumpăra un call de 100 de lire sterline și un put de 100 de lire sterline care expiră peste o lună. Dacă acțiunea se mișcă brusc în oricare dintre direcții, profiturile pot depăși costurile inițiale ale primelor.

Definirea strangulare

O **opțiune de strangulare** este similară cu o **opțiune de straddle**, dar utilizează **prețuri de exercitare** diferite pentru opțiunile call și put. O **opțiune de strangulare** implică cumpărarea unui call cu un preț de exercitare mai mare și a unui put cu un preț de exercitare mai mic - ambele având aceeași dată de expirare. Această strategie este populară deoarece costă de obicei mai puțin inițial decât o strategie de tip straddle, deși necesită mișcări mai mari ale prețurilor pentru a fi profitabilă.

Exemplu: Luând aceeași companie A, un trader poate cumpăra un call de 105 lire sterline și un put de 95 lire sterline. Poziția costă mai puțin, dar necesită ca acțiunea să depășească aceste prețuri de exercitare plus costurile suportate pentru a fi profitabilă.

Scazul principal de utilizare

Ambele strategii sunt utilizate în medii cu volatilitate ridicată, cum ar fi înainte de anunțurile de câștiguri, rapoartele economice majore sau evenimentele geopolitice. Traderii își propun să beneficieze de o creștere a volatilității sau de o mișcare direcțională puternică, protejându-se în același timp împotriva riscului de bias direcțional.

Asemănări între straddles și strangles

• Ambele implică utilizarea unei opțiuni de cumpărare și a unei opțiuni de vânzare.
• Ambele sunt strategii care vizează mișcările semnificative ale prețurilor, nu direcția prețului.
• Ambele au un risc limitat de scădere atunci când sunt utilizate ca strategii long (pierderea maximă este prima plătită).
• Ambele pot fi structurate ca poziții long (opțiuni de cumpărare) sau short (opțiuni de vânzare).

De ce sunt importante aceste strategii?

Straddles și strangles servesc ca instrumente esențiale în arsenalul unui trader pentru speculațiile bazate pe volatilitate. Acestea oferă expunere nedirecțională la mișcările pieței, ceea ce le face deosebit de tentante în condiții de piață incerte. Înțelegerea mecanismelor lor ajută la îmbunătățirea agilității portofoliului, a toleranței la risc și a potențialului de randament.

Compararea structurii și a costului

Principala distincție dintre o opțiune de tip straddle și o opțiune de tip strangle constă în plasarea prețurilor de exercitare și a costurilor și pragurilor de rentabilitate rezultate. Aceste diferențe afectează direct probabilitatea de profitabilitate și gradul de mișcare a pieței necesar pentru câștiguri.

Analiza costurilor

Opțiunile de tip straddle sunt de obicei mai scumpe decât opțiunile de tip strangle, deoarece ambele opțiuni sunt la prețul de piață (at-the-money - ATM), ceea ce se traduce prin prime mai mari. În schimb, opțiunile de tip strangle utilizează opțiuni out-of-the-money (OTM), rezultând o cheltuială inițială mai mică.

Exemplu: Pentru o acțiune tranzacționată la 100 de lire sterline, o opțiune de cumpărare (call) de 100 de lire sterline ar putea costa 3,50 de lire sterline, în timp ce o opțiune de vânzare (put) de 100 de lire sterline ar putea costa 4,00 de lire sterline, rezultând un cost total de 7,50 de lire sterline pentru o opțiune de tip straddle. În schimb, o opțiune de cumpărare (call) de 105 lire sterline poate costa 2,00 lire sterline, iar o opțiune de vânzare (put) de 95 lire sterline 2,50 lire sterline, totalizând 4,50 lire sterline pentru o opțiune de tip „strangle”.

Profilul de risc și recompensă

Într-o opțiune „long straddle”, pragul de rentabilitate se atinge atunci când activul subiacent depășește prețul de exercițiu al opțiunii de cumpărare (call strike) plus prima plătită sau sub prețul de exercițiu al opțiunii de vânzare (put strike) minus prima plătită. Datorită costului său mai mare, opțiunea „straddle” necesită o mișcare mai semnificativă decât o opțiune „strangle” pentru a deveni profitabilă, deși câștigurile pot fi mai imediate dacă mișcarea este semnificativă.

Într-o opțiune „long strangle”, distanțele de exercițiu mai mari implică faptul că acțiunea trebuie să parcurgă mai mult pentru a deveni profitabilă. Cu toate acestea, riscul total este mai mic, ceea ce îl face mai atractiv pentru traderii cu o tendință modestă de creștere sau scădere sau cu un apetit limitat pentru risc.

Probabilitatea de profit

Deși straddle-urile au praguri de rentabilitate mai stricte datorită costurilor mai mari, acestea au, în general, o **probabilitate mai mare** de a profita cel puțin parțial, deoarece prețul de exercitare este deja la prețul pieței. Strangle-urile, cu intervalul lor de exercitare mai larg, au o **probabilitate mai mică** de profit, dar un raport recompensă-risc mai bun atunci când apar mișcări mari.

Decăderea timpului și volatilitatea

Ambele strategii suferă de **decădere theta** sau eroziunea valorii primei în funcție de timp. Cu toate acestea, impactul este de obicei mai semnificativ în cazul straddle-urilor datorită costurilor inițiale mai mari ale primei. În mod similar, ambele sunt corelate pozitiv cu **volatilitatea implicită**. Când volatilitatea crește, valoarea atât a opțiunilor de cumpărare, cât și a opțiunilor de vânzare tinde să crească, beneficiind aceste poziții lungi. În schimb, o scădere a volatilității poate eroda profiturile sau poate agrava pierderile.

Când să alegeți fiecare opțiune

• Straddle: Când se așteaptă o mișcare mare a prețurilor, fără o tendință direcțională și cu o volatilitate mai mare; este mai potrivit atunci când se preconizează că prețul se va schimba în curând și semnificativ.
• Strangle: Când se caută o alternativă cu costuri mai mici și se dorește acceptarea nevoii unei mișcări mai extreme a prețurilor; potrivit pentru jocuri pe termen lung sau așteptări direcționale modeste.

Flexibilitate și ajustări

Strangle-urile oferă mai multă flexibilitate în adaptarea profilului risc-recompensă datorită distanței reglabile dintre prețurile de exercitare. Traderii pot lărgi sau restrânge spread-ul pentru a influența echilibrul dintre costul primei și zonele de profit potențiale. Deși simple, opțiunile Straddle oferă mai puțină flexibilitate, dar oferă expunere imediată la fluctuații mari în jurul prețului curent.

Rezumatul diferențelor structurale

Considerații strategice și cazuri de utilizare

Decizia de a alege o strategie de tip straddle sau strangle ar trebui să fie fundamentată pe o evaluare a perspectivei pieței, a toleranței la risc, a alocării de capital și a intervalelor de timp. Fiecare strategie aduce avantaje și compromisuri distincte care trebuie să se alinieze cu obiectivele traderului și condițiile pieței.

Avantajele strategiei Straddle

• O structură simplă cu prețuri de exercitare egale este ușor de implementat și de urmărit.
• Expunere maximă la modificările de preț în jurul prețului actual de piață.
• Șanse mai bune de profitabilitate chiar și cu mișcări moderate ale prețurilor.

Dezavantaje ale strategiei Straddle

• Costul mai mare se traduce prin mai mult capital la risc.
• Necesită volatilitate relativ mare pentru a compensa costurile primelor.
• Expunere mai mare la scăderea timpului și a volatilității dacă prețul rămâne stagnant.

Avantajele strategiei Strangle

• Cheltuieli inițiale de capital mai mici în comparație cu straddle-urile.
• Personalizabil prin selecția exercițiilor de exercițiu (strike) pentru a se potrivi previziunilor specifice sau anomaliilor pieței.
• Oferă un raport excelent recompensă-risc la mișcările mari ale pieței.

Dezavantaje ale strategiei Strangle

• Puncte de rentabilitate mai largi necesită mișcări mai mari ale prețului subiacent.
• Probabilitate mai mică de profitabilitate fără un catalizator major.
• Poate avea performanțe inferioare dacă așteptările privind volatilitatea nu se materializează.

Condiții ideale de piață

O strategie straddle este mai potrivită pentru strategiile pe termen scurt care duc la evenimente cu volatilitate ridicată, unde decăderea în timp poate fi acoperită prin mișcări rapide așteptate. Investitorii care se așteaptă la schimbări imediate de preț fără o convingere direcțională favorizează această abordare.

O poziție **strangle** este mai potrivită pentru scenarii pe termen mediu în care se așteaptă o creștere a volatilității sau când există o anumită înclinație direcțională (de exemplu, prognoză slabă a câștigurilor), iar investitorul preferă să minimizeze costul inițial al capitalului.

Variante scurte și implicații asupra marjei

În timp ce pozițiile **long straddles** și **strangles** limitează riscul la costul primelor, pozițiile **short straddles** și **short strangles** prezintă un potențial de risc **nelimitat** atunci când piața depășește semnificativ prețul(ele) de exercitare. În timp ce veniturile din prime sunt mai mari, pozițiile short necesită un capital marjinal substanțial și controale stricte ale riscurilor. Acestea sunt de obicei preferate de traderii experimentați sau de instituțiile care gestionează portofolii mari și au o supraveghere strictă a riscurilor.

Combinarea cu alte strategii

Traderii pot combina straddle-uri și strangle-uri cu alte poziții, cum ar fi covered call-uri, iron condor-uri sau debit spread-uri, pentru a acoperi riscurile sau a îmbunătăți profilurile de recompensă. În special în strategii precum *iron butterfly* și *iron condor-uri*, structurile de tip strangle-under formează baza pentru tranzacțiile stratificate de gestionare a riscurilor.

Considerații fiscale și de reglementare

Este esențial să se fie conștient de modul în care strategiile de opțiuni sunt tratate în cadrul cadrelor de reglementare și al codurilor fiscale, care pot varia în funcție de jurisdicție. Câștigurile și pierderile realizate, gestionarea expirărilor și potențialul de cesiune trebuie luate în considerare atât în ​​planificarea riscurilor, cât și în cea fiscală. În Regatul Unit, de exemplu, opțiunile pot fi impozitate diferit în funcție de dacă tranzacționarea este considerată un hobby sau o afacere, iar profiturile sunt supuse impozitului pe câștigurile de capital (CGT).

Gânduri finale

Alegerea între o strategie de tip straddle și o strategie de tip strangle depinde în cele din urmă de perspectivele de piață ale traderului, de constrângerile de cost și de așteptările privind volatilitatea. Stăpânirea acestor strategii permite investitorilor să profite atunci când momentul sau direcția sunt neclare, dar se așteaptă mișcare. Utilizate cu discernământ, straddle-urile și strangle-urile oferă mecanisme robuste pentru tranzacționarea cu volatilitate atât în ​​portofoliile de retail, cât și în cele instituționale.