MĂRFURILE CA O BARIERĂ ÎMPOTRIVA INFLAȚIEI: CÂND FUNCȚIONEAZĂ ȘI CÂND NU

Mărfurile — cum ar fi aurul, petrolul și bunurile agricole — sunt citate pe scară largă ca o protecție tradițională împotriva inflației. Această asociere provine din valoarea lor intrinsecă și din faptul că, în general, prețurile bunurilor fizice tind să crească odată cu presiunile inflaționiste. Cu toate acestea, mărfurile nu acționează întotdeauna ca un scut fiabil împotriva inflației în toate condițiile de piață. Înțelegerea dinamicii prețurilor mărfurilor, a tipurilor de inflație și a factorilor macroeconomici este esențială pentru a evalua momentul în care mărfurile pot fi eficiente în acoperirea riscului inflaționist.

Ce este inflația și cum afectează activele?

Inflația se referă la creșterea generală a prețurilor într-o economie, ducând la o scădere a puterii de cumpărare a banilor. Inflația moderată este considerată naturală și este chiar vizată (de obicei în jur de 2%) de către băncile centrale. Cu toate acestea, atunci când inflația este ridicată sau imprevizibilă, aceasta erodează randamentele reale ale activelor financiare.

Instrumentele financiare tradiționale, cum ar fi numerarul și titlurile cu venit fix, tind să sufere în perioadele inflaționiste, în timp ce activele fizice — în special mărfurile — pot oferi un tampon. Această convingere stă la baza multor strategii de investiții care încorporează mărfuri în timpul fazelor inflaționiste.

De ce mărfurile sunt considerate o acoperire împotriva inflației

Mărfurile posedă mai multe caracteristici care le fac atractive în perioadele inflaționiste:

• Valoare tangibilă: Mărfurile sunt active reale, fizice, ale căror prețuri sunt influențate de cererea și oferta fundamentale, precum și de fluctuațiile monetare.
• Sensibilitatea prețului: Atunci când inflația provoacă o slăbire a valorii monedei, prețurile mărfurilor cresc adesea pentru a reflecta puterea de cumpărare scăzută a monedei.
• Costuri directe de intrare: Multe mărfuri servesc ca intrări în producție, ceea ce înseamnă că prețurile lor sunt direct legate de prețurile de consum, în special în perioadele inflaționiste bazate pe costuri.

Datele istorice susțin ideea că, în perioadele cu inflație ridicată, mărfurile tind să depășească acțiunile și titlurile cu venit fix. În special, în anii 1970 - o eră marcată de stagflație și șocuri petroliere - prețurile mărfurilor au crescut vertiginos, în timp ce piețele bursiere se chinuiau să țină pasul cu inflația.

Mărfuri diferite, comportamente diferite

Este important să se facă distincția între diferite tipuri de mărfuri:

• Metalele prețioase, cum ar fi aurul și argintul, sunt utilizate în mod obișnuit ca rezerve de valoare, în special în timpul devalorizării monedei.
• Mărfurile energetice, cum ar fi petrolul și gazele naturale, au legături puternice cu producția industrială și transportul, ceea ce le face corelate direct cu inflația.
• Mărfurile agricole, cum ar fi grâul și porumbul, pot experimenta modificări de preț determinate de inflație, deși acestea sunt, de asemenea, susceptibile la factorii meteorologici și geopolitici.

În concluzie, mărfurile pot oferi o protecție robustă împotriva inflației, în special în medii cu ofertă limitată sau cu slăbire a monedei. Totuși, fiabilitatea acestei acoperiri este influențată de tipul de inflație și de contextul economic mai larg.

În ciuda reputației lor, mărfurile nu sunt garanții infailibile împotriva inflației. Există circumstanțe specifice în care mărfurile pot să nu ofere protecția așteptată sau chiar să scadă în valoare, indiferent de creșterea prețurilor de consum.

Forțe dezinflaționiste și deflaționiste

Un factor cheie este că mărfurile pot avea performanțe inferioare în perioadele dezinflaționiste sau deflaționiste, chiar dacă inflația anterioară a fost substanțială. Această schimbare apare adesea atunci când băncile centrale intervin pentru a controla inflația printr-o politică monetară mai strictă, majorând ratele dobânzilor și diminuând cererea. Pe măsură ce cererea încetinește, prețurile mărfurilor pot scădea - chiar dacă inflația rămâne ridicată pentru o perioadă.

De exemplu, dacă Rezerva Federală majorează agresiv ratele pentru a reduce inflația, acest lucru poate consolida dolarul american și poate reduce cererea globală de mărfuri, în special pentru piețele evaluate în dolari, cum ar fi petrolul și metalele. La rândul său, scăderea prețurilor la materii prime poate fi întârziată – sau chiar contracarată – de cifrele persistente ale inflației observate în prețurile de consum.

Semnale de inflație deconectate

Nu toată inflația este determinată de costurile materiilor prime. Atunci când inflația provine din sectoare care nu au legătură cu resursele naturale – cum ar fi serviciile software, costurile locuințelor sau asistența medicală – materiile prime pot să nu beneficieze apreciabil. Acest lucru este evident în special în timpul inflației determinate de deficitul de forță de muncă sau de blocajele lanțului de aprovizionare în anumite verticale.

În astfel de scenarii, materiile prime pot să nu reflecte creșterea mai amplă a IPC, iar utilizarea lor ca o acoperire ar putea duce la performanțe sub așteptări.

Surplusuri de ofertă de materii prime

Un alt factor care subminează materiile prime ca o acoperire împotriva inflației este atunci când oferta globală este amplă sau rezistentă. Dacă regiunile producătoare de mărfuri își extind cu succes producția sau își îmbunătățesc infrastructura, chiar și presiunile inflaționiste puternice s-ar putea să nu se traducă în creșteri bruște ale prețurilor materiilor prime.

De exemplu, progresele tehnologice în producția de petrol de șist din anii 2010 au dus la o ofertă abundentă de energie, ceea ce a limitat creșterile de prețuri în timpul unei perioade de redresare care altfel ar fi putut duce la prețuri mai mari ale petrolului și la beneficii de acoperire a inflației.

Sentimentul investitorilor și speculațiile

Piețele de mărfuri sunt, de asemenea, supuse speculațiilor și sentimentului. Uneori, vânzările speculative sau volatilitatea pot trage prețurile mărfurilor în jos, eclipsând fundamentele inflației. În plus, mărfurile sunt volatile și pot experimenta scăderi lungi din cauza unor factori ciclici care nu au legătură cu inflația, prezentând riscuri pentru investitorii care caută protecție pe termen scurt împotriva inflației.

Pe scurt, deși utile din punct de vedere istoric ca acoperiri ale inflației, mărfurile au vulnerabilități și pot șovăi în anumite condiții macroeconomice și specifice ofertei. Eficacitatea lor nu este garantată în timpul fiecărui ciclu inflaționist.

Având în vedere performanța variabilă a mărfurilor în raport cu inflația, implementarea strategică devine esențială. Acoperirea cu succes a riscurilor necesită alinierea expunerii la mărfuri cu previziuni precise ale inflației, tendințe economice și dinamica cererii și ofertei.

Diversificați expunerea pe mărfuri

Un portofoliu diversificat de mărfuri reduce riscul de supraexpunere la orice activ sau sector. Includerea metalelor prețioase, a energiei și a produselor agricole echilibrează ciclicitatea și modificările de preț determinate de evenimente. Diversificarea poate uniformiza randamentele și poate îmbunătăți șansele de protecție eficientă împotriva inflației generalizate.

Utilizați instrumente legate de mărfuri

Investițiile directe în mărfuri fizice nu sunt fezabile pentru majoritatea investitorilor individuali. În schimb, instrumentele legate de mărfuri - cum ar fi fondurile tranzacționate la bursă (ETF-uri), contractele futures și acțiunile firmelor producătoare de mărfuri - oferă o expunere eficientă. Fiecare metodă prezintă riscuri și structuri de costuri distincte:

• ETF-uri: Oferă acces accesibil la coșuri de active de mărfuri fără a fi necesare conturi futures.
• Futures: Permit o expunere cu efect de levier și precisă, dar prezintă riscuri de transfer și lichiditate.
• Acțiuni sectoriale: Acțiunile firmelor miniere, energetice sau agricole pot servi drept piețe inflaționiste, deși sunt supuse unor riscuri de piață mai largi.

Monitorizarea condițiilor macroeconomice și a schimbărilor de politici

Performanța mărfurilor este strâns legată de ratele dobânzilor, piețele valutare și evoluțiile geopolitice. Acoperirea eficientă a inflației cu mărfuri implică monitorizarea semnalelor de politică ale băncilor centrale, a tendințelor cererii industriale și a riscurilor regionale de aprovizionare cu mărfuri.

Instrumente precum ratele inflației la pragul de rentabilitate, indicii prețurilor mărfurilor (de exemplu, indicele CRB) și estimările IPC anticipative pot ghida deciziile de investiții în strategiile de mărfuri care vizează menținerea unui pas înaintea inflației.

Puncte de intrare și ieșire în timp

Mărfurile sunt sensibile la ciclurile economice, iar sincronizarea pieței joacă un rol esențial în asigurarea protecției împotriva inflației. Intrarea în timpul inflației de la sfârșitul ciclului sau în perioadele inflaționiste de vârf poate genera randamente slabe. În mod similar, ieșirea prea devreme poate pierde beneficiul acoperirii, deoarece inflația persistă.

Mențineți așteptări realiste

Investitorii ar trebui să considere mărfurile ca instrumente tactice, mai degrabă decât ca tamponuri permanente împotriva inflației. Performanța acestora variază în funcție de structura economică, răspunsurile monetare și dinamica ofertei. Alocarea rolurilor în portofoliu ar trebui să fie proporțională și ajustată periodic pe baza evaluărilor macroeconomice actualizate și a indicatorilor de inflație.

În cele din urmă, deși mărfurile pot face parte dintr-o strategie inteligentă de acoperire a inflației, acestea necesită o supraveghere vigilentă și o integrare flexibilă alături de alte active rezistente la inflație, cum ar fi obligațiunile indexate la inflație sau investițiile în infrastructură. Cheia constă în execuția strategică, mai degrabă decât în ​​dependența pasivă de modelele istorice.