PREZENTARE GENERALĂ A MĂRFURILOR AGRICOLE ȘI A FACTORILOR DETERMINANȚI AI PREȚURILOR

Înțelegerea mărfurilor agricole

Mărfurile agricole sunt produse de bază cultivate sau crescute în ferme sau plantații și tranzacționate pe piețele spot și futures din întreaga lume. Acestea includ cereale precum grâul, porumbul și orezul; semințe oleaginoase precum soia; mărfuri moi precum cafeaua, bumbacul și zahărul; și animale, inclusiv carne de vită și de porc. Fiind factori esențiali în lanțurile de aprovizionare cu alimente și industrie, prețurile lor au implicații macroeconomice extinse și sunt influențate de diverși factori, de la elemente naturale la politici geopolitice.

Piețele de mărfuri îndeplinesc mai multe funcții economice. Acestea echilibrează cererea și oferta în diferite regiuni, ajută producătorii să se protejeze împotriva mișcărilor adverse ale prețurilor și oferă mecanisme de descoperire a prețurilor bazate pe o activitate transparentă a pieței. Produsele agricole sunt de obicei clasificate în:

• Cereale și cereale: Grâu, porumb, orez, orz, ovăz.
• Semințe oleaginoase: Soia, canola, semințe de floarea-soarelui.
• Produse moi: Zahăr, cacao, cafea, bumbac.
• Creșterea animalelor și a cărnii: Bovine, porcine, păsări de curte.

Unele culturi sunt sezoniere și concentrate în anumite regiuni geografice, creând caracteristici volatile ale aprovizionării. Altele, cum ar fi creșterea animalelor și produsele lactate, oferă producție pe tot parcursul anului, dar depind în continuare în mare măsură de disponibilitatea materiilor prime și de influențele meteorologice. Ca în cazul tuturor mărfurilor, tendințele prețurilor reflectă fundamentele economice, dar și speculațiile, fluxurile de investiții financiare și acțiunile guvernamentale.

Comerțul global cu mărfuri agricole s-a extins semnificativ datorită îmbunătățirii logisticii, politicilor comerciale liberalizate și creșterii investițiilor instituționale pe piețele futures. Chicago, Londra și Singapore sunt centre importante pentru tranzacționarea instrumentelor derivate agricole, prețurile de referință influențând contractele și negocierile la nivel mondial.

În 2023, mișcări notabile ale prețurilor cerealelor și semințelor oleaginoase au fost declanșate de perturbări în regiunea Mării Negre, secete prelungite în zonele agricole din America de Nord și de Sud și intervenții guvernamentale în politicile de export. Pe măsură ce produsele agricole navighează atât pe piețele fizice, cât și pe cele financiare, înțelegerea principalilor factori determinanți ai prețurilor devine esențială pentru părțile interesate, de la fermieri și comercianți la factori de decizie politică și investitori.

În secțiunile următoare, vom analiza în detaliu cei trei factori principali care modelează prețurile produselor agricole: condițiile meteorologice, intervențiile politice și factorii logistici.

Volatilitatea prețurilor determinată de vreme

Modelele meteorologice și climatice sunt cele mai imediate și puternice forțe naturale care afectează prețurile produselor agricole. Culturile și animalele sunt expuse direct condițiilor meteorologice în schimbare, ceea ce poate duce la randamente volatile, modificări ale deciziilor de plantare și schimbări ale fluxurilor comerciale globale. Datorită sezonalității lor și dependenței de condițiile climatice specifice, produsele pot deveni extrem de sensibile chiar și la anomalii moderate ale precipitațiilor, temperaturii și luminii solare.

Impacturile majore ale vremii asupra agriculturii includ:

• Secete: Perioadele lungi de secetă pot afecta plantarea și pot reduce randamentele culturilor. În regiuni producătoare cheie, cum ar fi Midwestul SUA sau Pampasul Argentinei, seceta a dus în mod tradițional la creșteri semnificative ale prețurilor la culturi precum porumbul și soia.
• Inundații: Ploaia excesivă sau inundațiile pot împiedica plantarea la timp sau pot deteriora culturile în timpul fazelor critice de creștere. Regiunile producătoare de orez din Asia de Sud-Est sunt deosebit de vulnerabile.
• Valuri de căldură: Căldura prelungită poate stresa culturile și animalele. De exemplu, temperaturile extreme de vară din Europa reduc adesea randamentele de grâu și producția de lapte.
• Înghețuri și înghețuri: Fenomenele de frig sunt dăunătoare pentru culturile sensibile, cum ar fi citricele sau cafeaua. Înghețurile braziliene perturbă periodic lanțul global de aprovizionare cu cafea.
• Furtuni și uragane: Agravând daunele fizice și obstacolele logistice, furtunile pot devasta câmpurile și izola fermele, în special în zonele geografice de coastă și tropicale.

Anomaliile climatice, cum ar fi La Niña și El Niño, sunt cunoscute pentru modificarea modelelor globale de precipitații și a distribuției temperaturilor, perturbând echilibrele agricole pe continente. De exemplu, El Niño duce de obicei la condiții mai uscate decât media în Australia și Asia de Sud-Est, în timp ce unele părți din America de Sud pot experimenta sezoane mai umede. Aceste modele remodelează programele de plantare și fluxurile comerciale, adesea în moduri imprevizibile.

Monitorizarea în timp real și instrumentele de prognoză meteo din ce în ce mai sofisticate au devenit esențiale pentru ca producătorii și comercianții să anticipeze șocurile de aprovizionare. Cu toate acestea, vremea rămâne în mod inerent imprevizibilă dincolo de previziunile pe termen scurt. Această imprevizibilitate este adesea inclusă în contractele futures agricole, contribuind la o volatilitate sporită, în special în lunile de plantare și recoltare.

Schimbările climatice introduc riscuri pe termen lung prin creșterea frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme. Schimbările în zonele de producție, adaptarea necesară a soiurilor de culturi și deficitul de apă vor modela peisajul agricol timp de decenii. Drept urmare, analiza scenariilor și modelarea climatică sunt din ce în ce mai mult încorporate în planificarea contractelor futures, stabilirea prețurilor asigurărilor și strategiile de investiții din agroindustrie.

Exemplu concret: Zona de porumb din SUA a înregistrat precipitații sub medie și temperaturi record la mijlocul anului 2022, ceea ce a redus randamentele pe acru, a crescut prețurile interne și de export și a dus la o creștere a costurilor globale ale furajelor. Acest scenariu ilustrează, de asemenea, modul în care un eveniment meteorologic local se poate repercuta pe piețele interconectate.

În general, vremea rămâne o influență dominantă, adesea catalitică, asupra produselor agricole - de la viabilitatea plantării până la rezultatele comerciale finale. Participanții de pe întregul lanț valoric trebuie să monitorizeze, să modeleze și să gestioneze riscurile meteorologice pentru a rămâne rezilienți pe piețele alimentare din ce în ce mai dinamice.

Impactul politicilor și reglementările

Politicile guvernamentale și reglementările internaționale exercită o influență semnificativă asupra piețelor de produse agricole. Controalele prețurilor, subvențiile, barierele comerciale și regulile de conformitate cu mediul modelează economia producției, lanțurile de aprovizionare globale și stimulentele cu care se confruntă producătorii. Factorii de decizie intervin în agricultură mai mult decât în ​​alte sectoare datorită importanței strategice a securității alimentare, a mijloacelor de trai rurale și a stabilității economice.

Politicile comerciale se numără printre cele mai impactante pârghii de reglementare:

• Restricții la export: Interdicțiile sau cotele la export pot reduce aprovizionarea globală și pot împinge prețurile în sus. De exemplu, în 2022, India a restricționat exporturile de grâu pe fondul inflației interne a alimentelor, afectând securitatea alimentară globală și indicii prețurilor.
• Tarife de import: Taxele mari la import pot proteja producătorii interni, dar pot duce la ineficiențe și la creșterea prețurilor locale. Incertitudinea reglementară privind tarifele poate, de asemenea, constrânge investițiile agricole pe termen lung.
• Sancțiuni: Disputele geopolitice pot limita tranzacțiile cu mărfuri. Sancțiunile impuse exportatorilor cheie, precum Rusia sau Iranul, pot reduce disponibilitatea și pot perturba rețelele globale de distribuție.

Subvențiile și prețurile minime de susținere (MSP), utilizate pe scară largă de guvernele din națiuni precum China, SUA și India, distorsionează semnalele pieței. Deși pot stabiliza veniturile fermierilor, ele pot încuraja și supraproducția anumitor culturi, pot suprima investițiile în culturi alternative sau pot duce la stocări excesive, ceea ce ulterior scade prețurile în timpul fazelor de descărcare.

Politicile de mediu și de sustenabilitate remodelează producția de produse agricole prin mandate legate de practici regenerative, limite de defrișare și utilizarea substanțelor chimice. Politica Agricolă Comună (PAC) a UE încorporează criterii de mediu în subvențiile agricole, influențând culturile cultivate și modul în care este gestionat terenul. În SUA, Legea Agricolă include o varietate de structuri de stimulare legate de conservare și sechestrarea carbonului.

Mandamentele privind biocombustibilii au un impact și asupra inputurilor agricole. Politicile care impun amestecarea etanolului în amestecurile de combustibili cresc cererea de porumb și trestie de zahăr, afectând dezbaterile despre alimente versus combustibil și având consecințe notabile atât asupra prețului, cât și asupra utilizării terenurilor.

Un exemplu notabil: În timpul crizei prețurilor la alimente din 2007-2008, îngrijorarea globală a escaladat în urma măsurilor luate de mai multe țări pentru a restricționa exporturile de orez și grâu. Aceste decizii, deși populare din punct de vedere politic pe plan intern, au redus și mai mult aprovizionarea globală și au declanșat o spirală ascendentă accentuată a prețurilor globale la alimente. Banca Mondială și FAO avertizează acum în mod curent împotriva barierelor comerciale reacționare în perioadele de penurie alimentară.

Politicile de ajutor alimentar și achiziții publice din partea instituțiilor internaționale (cum ar fi PAM) și a entităților suverane pot, de asemenea, să modifice piețele. Achizițiile la scară largă sau inputurile conduse de donatori pot provoca creșteri bruște ale cererii. În mod similar, rezervele naționale și eliberările de stocuri strategice pot atenua creșterile bruște ale prețurilor sau pot semnala schimbări de perspective care afectează prețurile contractelor futures.

Factorii de decizie politică care lucrează în cadrul acestor cadre trebuie să găsească un echilibru delicat între prioritățile naționale și interdependențele globale. Intervențiile nepotrivite sau excesive pot agrava volatilitatea, în timp ce reglementările prudente pot promova rezistența și sustenabilitatea pe termen lung. Pentru investitorii și producătorii de mărfuri, menținerea pasului cu evoluțiile politicilor globale nu este opțională - este esențială pentru poziționarea strategică.