CUM FUNCȚIONEAZĂ CONTRACTELE FUTURES: NOȚIUNI DE BAZĂ ȘI CARACTERISTICI CHEIE

Un **contract futures** este un acord legal standardizat pentru a cumpăra sau vinde un activ la un preț predeterminat, la o anumită dată viitoare. Aceste contracte sunt tranzacționate pe o bursă organizată și sunt utilizate în principal pentru acoperirea riscului sau pentru specularea mișcărilor prețurilor. Investitorii, traderii și instituțiile utilizează contracte futures pentru a bloca prețurile sau pentru a încerca să profite de fluctuațiile pieței.

Contractele futures cuprind o gamă largă de active subiacente, inclusiv mărfuri (cum ar fi țițeiul, aurul și grâul), instrumente financiare (cum ar fi indici, valute și rate ale dobânzii) și chiar criptomonede. Fiecare contract prezintă specificații fixe privind calitatea, cantitatea și termenii de livrare a activului, reducând ambiguitatea și făcând tranzacționarea fără probleme și eficientă.

Spre deosebire de contractele forward, care sunt acorduri personalizate între două părți, contractele futures sunt **standardizate** și compensate prin burse centralizate, cum ar fi Chicago Mercantile Exchange (CME) sau Intercontinental Exchange (ICE). Utilizarea caselor de compensare ajută la atenuarea riscului de contrapartidă, transformând contractele futures într-un instrument atractiv și de încredere pe piețele financiare din întreaga lume.

Aceste contracte joacă un rol esențial în descoperirea prețurilor de piață și gestionarea riscurilor. De exemplu, un fermier ar putea utiliza un contract futures pentru a bloca prețul de vânzare al grâului înainte de recoltare pentru a-și asigura venituri împotriva volatilității prețurilor. În mod similar, companiile aeriene ar putea utiliza contracte futures pentru a gestiona costul combustibilului pentru avioane, în timp ce traderii ar putea specula pe tendințele ratelor dobânzii sau fluctuațiile cursului de schimb valutar.

Pentru a participa la piețele futures, traderii trebuie de obicei să deschidă un cont la o firmă de brokeraj care acceptă tranzacționarea cu instrumente derivate. Brokerul acționează ca intermediar, facilitând executarea tranzacțiilor, gestionând cerințele de marjă și asigurând conformitatea cu reglementările. Fiecare piață futures este supusă supravegherii de reglementare - cum ar fi din partea Comisiei de Tranzacționare a Contractelor Futures cu Mărfuri (CFTC) din SUA - care asigură practici corecte și transparență pentru toți participanții.

Înțelegerea modului în care funcționează aceste contracte - inclusiv structura lor, obligațiile de marjă și mecanismele de expirare - este esențială pentru oricine se implică în tranzacționarea cu contracte futures. În secțiunile următoare, vom explora aceste aspecte în detaliu.

Standardizarea este o caracteristică definitorie a contractelor futures, care le diferențiază de alte forme de acorduri derivate. Se referă la specificația uniformă a fiecărui contract futures, inclusiv tipul de activ, dimensiunea contractului, data livrării, unitățile de preț și mecanismul de schimb. Acești termeni standard sunt stabiliți de bursa la care se tranzacționează contractul, asigurând astfel consecvența și facilitând un mediu de piață cu lichiditate ridicată.

Mai multe componente cheie sunt standardizate în cadrul unui contract futures:

• Activ subiacent: Acesta poate fi o marfă fizică (porumb, gaze naturale, metale prețioase) sau un instrument financiar (rata dobânzii, valoarea indicelui, moneda).
• Dimensiunea contractului: Definește cantitatea activului reprezentat de un contract - de exemplu, 100 de barili de țiței sau 5.000 de bushels de porumb.
• Luna livrării: Specifică luna în care expiră contractul și are loc decontarea. Fiecare activ subiacent are de obicei mai multe luni de livrare disponibile pe parcursul anului.
• Unitate de preț: Precizează modul în care sunt cotate prețurile; de ​​exemplu, în dolari americani pe baril sau cenți pe bushel.
• Dimensiunea tick-ului: Mișcarea minimă a prețului care poate apărea în tranzacționare, influențând atât creșterile de preț, cât și evaluarea profiturilor și pierderilor.
• Procedura de decontare: Clarifică dacă contractul se încheie prin livrarea fizică a activului sau prin decontare în numerar.

Datorită standardizării, contractele futures pot fi tranzacționate cu ușurință pe bursele electronice și compensate prin intermediul sistemelor contrapartidelor centrale. Această universalitate atrage un număr larg de participanți și sporește profunzimea și transparența pieței. De asemenea, elimină incertitudinea cu privire la termenii contractuali, permițând traderilor să se concentreze exclusiv pe dinamica pieței, mai degrabă decât să negocieze detalii personalizate.

În plus, prezența caracteristicilor standard permite strategii sofisticate de gestionare a riscurilor, benchmarking și arbitraj. De exemplu, managerii de portofoliu se pot proteja împotriva riscurilor ratei dobânzii utilizând contracte futures standardizate pe obligațiuni, în timp ce traderii de mărfuri ar putea utiliza contracte futures pe petrol pentru a echilibra riscurile stocurilor fizice.

Bursele revizuiesc și adaptează periodic caracteristicile contractelor standard pentru a reflecta practicile de piață în schimbare sau tipurile de active emergente. De exemplu, popularitatea crescută a criptomonedelor a dus la lansarea contractelor futures standardizate pe Bitcoin și Ethereum pe bursele reglementate. Pe măsură ce aceste instrumente evoluează, standardizarea rămâne crucială pentru asigurarea încrederii, clarității și eficienței în tranzacționarea contractelor futures în diferite industrii și zone geografice.

În general, standardizarea oferă contractelor futures transparența și amploarea necesare pentru o participare globală activă. Fie că este vorba de acoperire a riscurilor sau de speculații, natura uniformă a contractelor futures rămâne parte integrantă a funcției și fiabilității lor.

Marja în tranzacționarea futures se referă la suma de capital pe care un trader trebuie să o depună la o casă de compensare sau la un broker pentru a iniția și menține o poziție. Spre deosebire de acțiuni, unde plătiți valoarea integrală de piață (sau împrumutați fonduri cu un cont de marjă), futures necesită doar o fracțiune din valoarea contractului ca garanție - aceasta este denumită „marja inițială”.

Scopul marjei în tranzacționarea futures este dublu: de a asigura că ambele părți dintr-un contract își îndeplinesc obligațiile financiare și de a reduce riscul sistemic pe piață. Nivelurile marjei sunt stabilite de burse și case de compensare pe baza volatilității activului subiacent, a fluctuațiilor istorice ale prețurilor și a dinamicii actuale a pieței.

De obicei, există trei categorii de marjă într-un contract futures:

• Marja inițială: Depozitul inițial necesar pentru a deschide o poziție. Acționează ca o garanție de bună execuție și reprezintă de obicei un procent mic (de exemplu, 5-15%) din valoarea totală a contractului.
• Marjă de menținere: Soldul minim care trebuie menținut în contul de marjă. Dacă contul scade sub acest nivel din cauza unei mișcări adverse a prețului, traderul primește un „apel de marjă”.
• Marjă de variație: Aceasta se referă la ajustarea zilnică a valorii la piață. Profiturile și pierderile sunt calculate în fiecare zi de tranzacționare și decontate în consecință, asigurându-se că conturile de marjă reflectă valoarea curentă a pieței.

Să luăm în considerare un exemplu: un investitor deschide o poziție futures pe țiței cu un contract evaluat la 50.000 de lire sterline. Marja inițială ar putea fi stabilită la 5.000 de lire sterline. Dacă valoarea contractului scade și contul scade sub nivelul de menținere (să zicem, 4.000 de lire sterline), se va emite un apel la marjă, care va obliga investitorul să alimenteze fondurile pentru a continua să dețină poziția.

Această practică de *marcare la prețul de piață* asigură că pierderile nerealizate sunt abordate prompt, reducând riscul de neplată. Este important de reținut că atât pozițiile lungi, cât și cele scurte sunt supuse acelorași procese de marjă, asigurând echitatea pe piață.

Cerințele de marjă sporesc stabilitatea pieței prin controlul efectului de levier. Cu toate acestea, ele introduc și potențialul unor pierderi semnificative de capital, deoarece traderii ar putea fi obligați să depună rapid fonduri suplimentare pe piețele volatile. Pentru traderii speculativi, acest lucru face ca tehnicile de gestionare a riscurilor - cum ar fi ordinele stop-loss și diversificarea portofoliului - să fie deosebit de vitale.

Brokerii pot stabili cerințe de marjă mai mari decât minimele bursei, în special în perioadele de volatilitate ridicată sau atunci când au de-a face cu clienți fără experiență. Traderii ar trebui să înțeleagă pe deplin implicațiile marjei înainte de a intra în poziții futures, deoarece neîndeplinirea unui apel de marjă ar putea duce la lichidarea forțată a deținerilor sau la acțiuni în justiție.

Pe scurt, marja nu este un avans, ci o garanție financiară. Aceasta oferă asigurarea că fiecare parte are un risc, contribuind la menținerea integrității și rezilienței piețelor futures la nivel global.