MĂRFURI ÎNTR-UN PORTOFOLIU DIVERSIFICAT: ROL ȘI DIMENSIONARE

De ce să investești în mărfuri?

Mărfurile - bunuri fizice precum aurul, petrolul, gazele naturale, grâul și cuprul - joacă un rol unic în portofoliile de investiții. Spre deosebire de acțiuni sau obligațiuni, randamentele mărfurilor sunt determinate în mare măsură de tendințele macroeconomice, dinamica cererii și ofertei, evoluțiile geopolitice și modelele meteorologice, mai degrabă decât de profiturile corporative sau ratele dobânzilor.

Investitorii caută mărfuri din mai multe motive cheie:

• Diversificare: Mărfurile prezintă de obicei o corelație scăzută sau negativă cu clasele de active tradiționale, cum ar fi acțiunile și obligațiunile. Aceasta înseamnă că atunci când acțiunile scad, prețurile mărfurilor pot rămâne stabile sau chiar crește, contribuind la amortizarea pierderilor generale ale portofoliului.
• Acoperire împotriva inflației: Mărfurile fizice, în special metalele prețioase și resursele energetice, tind să se aprecieze în perioadele inflaționiste. Acest lucru permite portofoliilor să își mențină puterea de cumpărare pe măsură ce prețurile de consum cresc.
• Expunere la tendințele macro globale: Mărfurile pot capta beneficiile creșterii globale (de exemplu, cuprul în extinderea infrastructurii) sau ale deficitului de resurse (de exemplu, investiții în agricultură și apă).
• Oportunități tactice: Sezonalitatea, evenimentele meteorologice și perturbările geopolitice introduc adesea volatilitatea prețurilor pe piețele de mărfuri, oferind oportunități potențiale pentru investitorii tactici.

Mărfurile pot fi accesate prin mai multe instrumente, inclusiv:

• Investiții directe: Contracte futures și piețe spot de mărfuri (potrivite pentru investitorii sofisticați familiarizați cu instrumentele derivate).
• Fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri): Acestea urmăresc mărfuri individuale sau indici de mărfuri, oferind confort și lichiditate.
• Acțiuni axate pe mărfuri: Acțiunile companiilor miniere, energetice sau agricole oferă investiții indirecte expunere.
• Fonduri mutuale și fonduri speculative: Opțiuni gestionate profesional care încorporează mărfuri ca parte a unui mandat de investiții mai larg.

Deși mărfurile introduc beneficii unice, ele comportă și riscuri specifice. Acestea includ volatilitate ridicată, lipsa generării de venituri (spre deosebire de dividende sau dobânzi) și expunerea la externalități neprevăzute. Prin urmare, includerea mărfurilor într-un portofoliu ar trebui făcută cu atenție, cu o înțelegere clară a scopului lor preconizat și a profilului de risc.

Cum oferă mărfurile diversificarea portofoliului

Unul dintre rolurile cheie pe care le joacă mărfurile este îmbunătățirea diversificării portofoliului - un principiu fundamental al teoriei moderne a portofoliului. Alocarea activelor între investiții necorelate ajută la reducerea volatilității generale și îmbunătățește randamentele ajustate la risc în timp.

Mărfurile ies în evidență deoarece mișcările prețurilor lor diferă adesea semnificativ de cele ale acțiunilor și obligațiunilor. În timp ce prețurile acțiunilor pot scădea în timpul recesiunilor economice sau al perioadelor de creștere a inflației, mărfuri precum aurul sau petrolul pot avea performanțe pozitive, determinate de diferiți factori subiacenți.

Iată cum contribuie diferitele categorii de mărfuri la o stabilitate mai largă a portofoliului:

• Metale prețioase (de exemplu, aur, argint): De obicei, văzute ca un refugiu sigur în timpul crizelor financiare, incertitudinii politice sau creșterilor inflaționiste. Aurul, în special, rămâne o rezervă populară de valoare.
• Energie (de exemplu, petrol, gaze naturale): Influențată de evoluțiile geopolitice, deciziile OPEC și șocurile ofertei. Creșterile de prețuri pot coincide cu evenimente care afectează negativ acțiunile.
• Produsele agricole (de exemplu, grâu, porumb, soia): Reacționează la modelele meteorologice, cererea globală de alimente și politicile comerciale. Performanța lor nu este în mare măsură legată de piețele tradiționale.
• Metalele industriale (de exemplu, cupru, aluminiu): Se corelează mai strâns cu activitatea economică globală și cu ciclurile de investiții în infrastructură.

Prin includerea mărfurilor cu factori de randament disparați, investitorii pot uniformiza performanța ciclică a portofoliilor lor. De exemplu, atunci când piețele de acțiuni se corectează din cauza înăspririi politicii monetare, mărfurile sensibile la inflație, cum ar fi energia sau metalele, pot crește, contribuind la compensarea pierderilor din alte părți.

Conform datelor istorice, corelația dintre mărfuri și acțiuni a fluctuat între negativ și ușor pozitiv, în funcție de marfa specifică și de mediul macroeconomic. De exemplu, din 2000 până în 2020, aurul a menținut o corelație aproape zero sau negativă cu indicele S&P 500 pe diverse perioade, sporindu-i atractivitatea ca diversificator.

În plus, mărfurile pot proteja portofoliile împotriva expunerilor la riscuri specifice:

• Riscul inflației: Prețurile mărfurilor cresc adesea odată cu inflația, păstrând randamentele reale.
• Riscul valutar: Mărfurile sunt evaluate în dolari americani la nivel global. Pentru investitorii care nu dețin USD, acest lucru poate fie să acopere, fie să exacerbeze expunerea valutară.
• Riscul ratei dobânzii: Spre deosebire de obligațiuni, majoritatea mărfurilor nu se confruntă cu efecte adverse din cauza creșterii ratelor. De fapt, mărfurile prosperă adesea în timpul ciclurilor de înăsprire determinate de temerile legate de inflație.

O alocare diversificată a mărfurilor - care să cuprindă energie, metale și agricultură - poate ajuta la reducerea retragerilor portofoliului și la îmbunătățirea rezistenței generale. Cu toate acestea, corelațiile se pot modifica în perioadele de stres extrem, astfel încât beneficiile diversificării pot varia pe perioade mai scurte.

Dimensionarea practică a alocărilor de mărfuri

Determinarea cotei dintr-un portofoliu care să fie alocată mărfurilor necesită echilibrarea beneficiilor diversificării cu riscurile inerente ale acestei clase de active. Spre deosebire de acțiuni sau obligațiuni care produc venituri sau reprezintă entități producătoare de valoare, multe mărfuri nu generează fluxuri de numerar, ceea ce face ca dimensionarea să fie deosebit de strategică.

Nu există un răspuns universal, iar alocarea depinde de mai mulți factori specifici investitorului, inclusiv:

• Orizontul de investiții: Investitorii pe termen lung ar putea tolera alocări mai mari de mărfuri, valorificându-și proprietățile de acoperire a inflației în timp.
• Toleranța la risc: Cei cu un apetit pentru risc mai mare pot utiliza mărfurile tactic și pot accepta volatilitatea acestora.
• Mixul de active existent al portofoliilor: Portofoliile puternic ponderate în acțiuni pot beneficia mai mult de pe urma mărfurilor decât portofoliile deja bine diversificate.
• Perspectiva inflației: În medii cu inflație în creștere, creșterea expunerii la mărfuri poate acționa ca o manevră defensivă.

Ca regulă generală, majoritatea portofoliilor instituționale și de retail alocă 5% către 15% din deținerile lor sunt plasate pe mărfuri și active reale. Iată o defalcare a modului în care ar putea fi implementată expunerea la mărfuri:

• 5% — Alocare defensivă: Oferă o diversificare modestă și servește drept protecție împotriva inflației. De obicei, include aur sau un ETF pe mărfuri cu spectru larg.
• 10% — Strategie echilibrată: Încorporează mai multe tipuri de mărfuri — metale prețioase, energie, agricultură — prin intermediul ETF-urilor sau fondurilor gestionate. Instrumentele cu volatilitate mai mică îmbunătățesc consecvența.
• 15% sau mai mult — Poziționare tactică: Permite rotația activă între sectoarele de mărfuri pe baza perspectivelor macroeconomice. Potrivit pentru investitori mai experimentați, dispuși să gestioneze expuneri dinamice.

Dimensionarea pozițiilor trebuie să ia în considerare și:

• Expunere la efect de levier în instrumente derivate/futures: Contractele futures implică marjă și pot depăși rapid procentele nominale din portofoliu.
• Nevoi de lichiditate: Mărfurile pot prezenta provocări de sincronizare. Iliquiditatea în fondurile axate pe mărfuri poate complica reechilibrarea.
• Tratament fiscal: Câștigurile pe termen scurt din mărfuri, în special din futures, pot fi impozitate diferit față de acțiunile sau obligațiunile deținute pe termen lung.

O metodă eficientă de gestionare a alocării mărfurilor este utilizarea dimensionării ajustate la volatilitate - scalarea expunerilor în funcție de volatilitatea activului în raport cu portofoliul. Acest lucru asigură că dimensiunile pozițiilor sunt gestionate pentru a egaliza contribuția la risc, mai degrabă decât doar alocarea capitalului.

Mai mult, investitorii pot utiliza cadre de paritate a riscului în care mărfurile sunt alocate proporțional cu contribuția lor la risc, nu doar cu randamentele brute. Aceste tehnici avansate vizează construirea de portofolii mai echilibrate, în care nicio clasă de active nu domină riscul portofoliului.

Reechilibrarea inteligentă este esențială atunci când mărfurile sunt incluse în portofolii cu active multiple. Din cauza variabilității lor inerente, alocările de mărfuri ar trebui revizuite cel puțin trimestrial, asigurându-se că acestea rămân în intervalele strategice sau tactice aliniate cu obiectivele investitorilor.

Pe măsură ce piețele evoluează, reevaluarea periodică a expunerii la mărfuri - nu numai pentru dimensiune, ci și pentru tip (direct vs. derivat, larg vs. specific sectorului) - este esențială pentru menținerea unor portofolii disciplinate, diversificate, aliniate cu așteptările și capacitatea dumneavoastră de risc.