CATEGORIILE DE RISC ALE STABLECOIN-URILOR EXPLICATE

Stablecoin-urile sunt token-uri digitale concepute pentru a menține stabilitatea prețurilor, de obicei fixate la monede fiduciare precum dolarul american sau euro. Unul dintre riscurile fundamentale implicate în cazul stablecoin-urilor este **riscul emitentului**. Acesta cuprinde fiabilitatea, transparența și guvernanța juridică a organizației care creează și menține stablecoin-ul.

Riscul emitentului apare deoarece entitatea din spatele unui stablecoin este responsabilă pentru gestionarea rezervelor, procesarea cererilor de răscumpărare și menținerea legăturii dintre token și activul său de referință. Stablecoin-urile centralizate, cum ar fi USDT (Tether) sau USDC (Circle), se bazează în mare măsură pe încrederea și competența operațională a organizațiilor emitente. Dacă emitentul se confruntă cu probleme de solvabilitate, lipsă de conformitate cu reglementările sau refuză răscumpărările, stablecoin-ul își poate pierde cota fixă.

Componente cheie ale riscului emitentului

• Guvernanță corporativă: Transparență în operațiuni, procese decizionale și audituri independente.
• Structură juridică: Claritate cu privire la entitățile juridice implicate și obligațiile lor jurisdicționale.
• Fiabilitate operațională: Capacitatea emitentului de a onora răscumpărările rapid și la scară largă.
• Istoric: Un istoric dovedit de stabilitate sporește credibilitatea în fața utilizatorilor și a autorităților de reglementare.
• Stabilitate de reglementare: Respectarea reglementărilor financiare din jurisdicțiile relevante.

Istoricul oferă exemple notabile de manifestare a riscului emitentului. De exemplu, Tether Limited s-a confruntat cu examinarea documentației opace a rezervelor și a provocărilor de reglementare. Între timp, TerraUSD, gestionată algoritmic și descentralizată, s-a prăbușit din cauza unui design defectuos, mai degrabă decât din cauza unei gestionări defectuoase centralizate, dar subliniază totuși importanța încrederii în entitatea sau protocolul care gestionează o stablecoin.

Pentru a atenua riscul emitentului, părțile interesate ar trebui să favorizeze stablecoin-urile cu operațiuni transparente, audit de către terți și supraveghere legală puternică. Băncile centrale și agențiile de reglementare sunt din ce în ce mai implicate în asigurarea supravegherii, așa cum se vede în propunerile pentru cadre reglementate de stablecoin în SUA, UE și Singapore.

Viitorul ar putea tinde spre stablecoin-uri programabile și reglementate garantate cu fiat, emise de instituții financiare autorizate sau bănci centrale, reducând riscul emitentului prin garanții la nivel de stat.

Riscul de garanție se referă la incertitudinea și vulnerabilitatea asociate activelor care susțin valoarea unui stablecoin. Esența unui stablecoin constă în corelarea sa – fie cu o monedă fiat, o marfă sau un algoritm – iar menținerea acestei corelații depinde în mare măsură de natura și calitatea garanției subiacente.

Există diferite tipuri de cadre de garanție pentru stablecoin-uri, iar fiecare are propriul set de riscuri:

1. Stablecoin-uri garantate cu Fiat

Aceste stablecoin-uri, cum ar fi USDT, USDC și BUSD, sunt susținute 1:1 de active de rezervă, cum ar fi dolarii americani sau instrumente cu lichiditate ridicată, cum ar fi obligațiunile de trezorerie ale SUA. Riscul cheie aici implică **transparența și compoziția** acestor rezerve.

• Garantări inadecvate: Este posibil ca unii emitenți să nu mențină rezerve complete.
• Active de calitate scăzută: Utilizarea hârtiei comerciale sau a datoriilor corporative poate compromite lichiditatea.
• Gestionare defectuoasă: Emitenții ar putea aloca greșit fonduri fără supraveghere publică.

2. Stablecoins garantate cu criptomonede

Exemplele includ DAI și sUSD, care sunt supra-garantate cu active cripto precum ETH sau BTC din cauza volatilității inerente a acestor active.

• Volatilitate: Schimbările rapide ale prețului garanțiilor pot afecta stabilitatea.
• Riscul de lichidare: Sisteme precum MakerDAO utilizează mecanisme de lichidare pentru a menține solvabilitatea, creând risc sistemic în timpul prăbușirilor pieței.

3. Stablecoins algoritmice

Aceste stablecoins, cum ar fi TerraUSD, acum desființată, se bazează pe mecanisme de cerere și ofertă guvernate de algoritmi, mai degrabă decât pe active garantate. Acest lucru le face deosebit de **vulnerabile la șocurile pieței și la fluctuațiile cererii**.

• Lipsa valorii intrinseci: Algoritmii pot eșua să mențină cursul fix.
• Bucle de feedback reflexiv: Vânzarea de panică duce la destabilizare și colaps.

Transparența este primordială în evaluarea riscului garanțiilor. Emitenții principali de stablecoin publică atestări de rezervă de la auditori terți. Cu toate acestea, acestea nu sunt întotdeauna realizate în timp real sau conform standardelor unui audit financiar complet. Orientările de reglementare, cum ar fi cele propuse în temeiul regulamentului MiCA (Piețele de criptoactive) al UE, vizează standardizarea dezvăluirii.

Garanțiile trebuie, de asemenea, să fie **suficient de lichide** și **accesibile**. În perioadele de stres financiar, rezervele ilichide sau inaccesibile nu pot fi utilizate eficient, încălcând promisiunile de răscumpărare. Instrumente precum tablourile de bord cu rezervă în lanț apar pentru a spori transparența și a oferi utilizatorilor informații în timp real.

În cele din urmă, stabilitatea și credibilitatea unei criptomonede stabile se bazează pe un model de garanții credibil și conservator - unul în care cantitatea, calitatea și accesibilitatea activelor de susținere sunt incontestabile.

Riscul de lichiditate și riscul de reglementare sunt considerații esențiale în evaluarea monedelor stabile, deoarece acestea determină utilizabilitatea reală și viabilitatea legală a unei monede.

Riscul de lichiditate

Riscul de lichiditate reprezintă potențiala incapacitate de a converti cu ușurință monedele stabile în monedă fiduciară sau alte criptomonede, în special în perioadele de stres al pieței. Acesta apare din limitările rezervelor emitentului, ale infrastructurii de răscumpărare sau ale locurilor de tranzacționare.

• Întârzieri de răscumpărare: Monedele stabile trebuie să aibă mecanisme pentru a răscumpăra rapid token-urile pentru monede fiduciare. Întârzierile cresc anxietatea utilizatorilor, riscând o depegare.
• Integrarea burselor: Dacă o stablecoin nu este acceptată pe scară largă în cadrul burselor și protocoalelor DeFi, utilizatorii se pot confrunta cu dificultăți în tranzacționare sau răscumpărare.
• Lichiditate on-chain: Lipsa de lichiditate pe bursele descentralizate (DEX) poate duce la alunecări și lacune de arbitraj.

Testele de stres, sistemele de proof-of-reserve și fondurile de lichiditate sunt din ce în ce mai des utilizate pentru a atenua acest risc. În plus, unii emitenți angajează market makeri pentru a oferi lichiditate externă atunci când cererea crește brusc sau volumele de răscumpărare cresc neașteptat.

Riscul de reglementare

Riscul de reglementare se referă la potențialul unor provocări legale sau de conformitate care ar putea amenința operațiunile sau legalitatea unei stablecoin. Având în vedere că guvernele din întreaga lume examinează criptomonedele stabile, climatul de reglementare este în continuă schimbare și inegal.

Exemple includ:

• Interdicții sau restricții: Țări precum China au impus interdicții complete asupra criptomonedelor stabile care nu sunt emise de guvern.
• Cerințe de licențiere: Jurisdicții precum UE (prin MiCA) și SUA (prin diverse propuneri federale) solicită licențiere pentru emitenții de criptomonede stabile.
• Standarde AML/KYC: Aplicarea sporită a standardelor de combatere a spălării banilor și de verificare a identității.

Trimiterea de criptomonede stabile se confruntă acum cu o supraveghere tot mai atentă pentru a se asigura că nu permit finanțarea ilicită, nu destabilizează piețele tradiționale și nu induc în eroare consumatorii. Consiliul pentru Stabilitate Financiară (FSB) și BIS au solicitat standarde internaționale coordonate.

Ca răspuns, principalii furnizori de criptomonede stabile se aliniază din ce în ce mai mult la *cele mai bune practici de reglementare*, căutând o reglementare similară cu cea bancară sau integrându-se cu instituții financiare majore. Circle, de exemplu, urmărește o reglementare federală completă din SUA și a împărtășit în mod deschis audituri și parteneriate cu firme bancare. Alte proiecte explorează modele bancare cu rezervă completă, similare monedelor digitale ale băncilor centrale (CBDC).

Riscul de reglementare prost înțeles sau neabordat poate compromite rapid viabilitatea și adoptarea unei criptomonede stabile. Prin urmare, dezvoltatorii și investitorii trebuie să rămână vigilenți, interacționând proactiv cu legile în evoluție și aliniind proiectele financiare descentralizate cu standardele instituționale, acolo unde este posibil.

Așteptați-vă la un viitor în care doar acele criptomonede stabile care demonstrează o conformitate robustă, transparență și coordonare globală supraviețuiesc controlului de reglementare și evoluează în instrumente integrale pe piețele financiare.