CE S-A ÎNTÂMPLAT CU PREȚUL AURULUI: TRAIECTORIE, FUNDAMENTE ȘI LECȚII
Aurul nu este doar o linie pe un grafic — este un barometru al lichidității globale, al riscului geopolitic și al credibilității monetare. După o creștere de 52% de la începutul anului 2025, metalul prețios a suferit o corecție tehnică de 9% în doar 72 de ore, după o urcare de 19% în octombrie, urmată de o revenire de 4%. Totuși, fundamentele de bază rămân solide: achizițiile record ale băncilor centrale (1.080 tone în primele nouă luni, +28% față de 2022), randamentele reale negative (-0,8% pentru titlurile americane pe 10 ani) și procesul de dedolarizare (aurul reprezintă acum 18% din rezervele emergente, față de 11% în 2018). Acest raport plasează fluctuațiile recente într-un context strategic, explică forțele structurale și oferă lecții din trecut pentru a orienta scenarii și decizii investiționale.
Traiectorie și context
Prețul aurului a suferit o corecție temporară după o creștere aproape parabolică — o mișcare mai degrabă tactică decât fundamentală. Între 1 și 30 octombrie, aurul a urcat cu 19%, apoi a scăzut cu 9% în 72 de ore, revenind ulterior cu 4% în doar două sesiuni. Pentru un activ aflat într-un superciclu, acest tip de respirație a pieței nu este anormal; este o ajustare sănătoasă care elimină excesul de optimism și repoziționează pozițiile speculative.
Declinul s-a datorat unor factori tactici: întărirea indicelui dolarului (+2,1% în patru zile) în urma progresului către un acord comercial SUA–China, migrarea capitalului către acțiuni (Nasdaq +3,4% în aceeași perioadă) și închiderea pozițiilor speculative record pe COMEX (680.000 contracte). Open interest-ul a scăzut cu 11%, iar structura futures a revenit la un contango moderat — semn clasic de normalizare după o fază euforică.
Forțele din spatele prețului
Pentru a înțelege mișcările aurului, trebuie analizate trei niveluri de influență: secular (pe termen lung), ciclic (în funcție de economie) și tactic (pe termen scurt). Aceste straturi acționează împreună pentru a forma dinamica prețului.
Secular: dedolarizarea și creșterea ponderii aurului în rezervele băncilor centrale emergente.
Ciclic: corelația inversă cu randamentele reale; inflația ridicată și dobânzile negative sprijină cererea.
Tactic: repoziționarea contractelor futures, volatilitatea dolarului și fluxurile de capital între clase de active.
Din punct de vedere tehnic, zona 3.850–3.880 USD/uncie este văzută ca un nivel de acumulare, în timp ce 4.100–4.150 USD este o zonă de acoperire a riscului. Dacă Fed reduce dobânda cu 25 puncte de bază în decembrie, prețul ar putea urca spre 4.250–4.300 USD.
Indicatori de urmărit
Indicele dolarului: o depășire peste 108,50 ar putea prelungi corecția.
Fluxurile către ETF-uri fizice: reînnoirea acestora confirmă interesul instituțional.
Randamentele reale: valori mai negative stimulează impulsul ascendent al aurului.
În concluzie, actuala corecție reprezintă o ajustare naturală, nu o schimbare de trend. Forțele de bază rămân intacte și continuă să susțină o perspectivă pozitivă pe termen lung.
Fundamente pe termen lung
Tendința ascendentă a aurului este alimentată de trei piloni structurali: (1) cererea record din partea băncilor centrale, (2) randamentele reale negative și (3) procesul de dedolarizare la nivel global. Acestea sunt completate de o ofertă minieră rigidă și o preferință tot mai mare pentru custodia alocată, ceea ce conferă aurului un rol strategic de diversificare și protecție.
Cererea băncilor centrale
În primele nouă luni ale anului, băncile centrale au cumpărat 1.080 tone de aur — o creștere de 28% față de recordul din 2022. China și India reprezintă 62% din achizițiile globale, consolidându-se ca principalii cumpărători marginali. Aceste achiziții reflectă decizii strategice de protejare a rezervelor și de reducere a dependenței de active denominate în dolari.
Aurul nu este obligația niciunei părți — reduce riscul contrapartidei.
Este un colateral universal recunoscut, chiar și în perioade de criză.
Stabilizează balanțele de plăți și oferă credibilitate politicii monetare.
Randamente reale și dolarul american
Cu inflația de bază din SUA peste 3% și Rezerva Federală în pauză, randamentul real al titlurilor de stat pe 10 ani rămâne la -0,8%. Într-un asemenea context, costul de oportunitate al deținerii aurului este minim. Fiecare scădere cu 0,1 puncte procentuale a randamentului real poate adăuga între 80 și 120 USD/uncie la prețul aurului, potrivit modelelor Goldman Sachs.
Randamente mai negative favorizează prețuri mai ridicate la aur.
Un dolar mai slab consolidează tendințele ascendente.
Șocurile de piață sporesc cererea pentru aur ca activ-refugiu.
Implementare și gestiune a riscului
Pentru investitorii instituționali și family offices, o expunere de 10–12% din portofoliu în aur oferă un echilibru între stabilitate, lichiditate și protecție împotriva inflației. La nivel tactic, cumpărarea în corecții (3.850–3.880 USD) și acoperirea pozițiilor cu opțiuni call (strike 4.200, decembrie) sunt strategii eficiente într-un mediu de volatilitate scăzută (~18%).
ETF-urile fizice oferă expunere stabilă.
Micro-futures permit ajustări precise.
Disciplină în execuție: intrări eșalonate, limitarea levierului.
Baza structurală rămâne clară: cererea oficială amortizează scăderile, iar randamentele reale negative mențin presiunea ascendentă. Această asimetrie favorizează o poziționare long disciplinată.
Lecții din istorie și perspective
Ciclurile aurului tind să urmeze tipare recurente. În perioadele de creștere, fazele de consolidare sunt de obicei scurte și superficiale, urmate de noi maxime. Comparațiile istorice oferă indicii valoroase pentru prezent.
Paralele istorice
1974–1976: scădere de 47% după o dublare a prețului, urmată de un nou vârf în 1980.
2008: declin de 30% în criza financiară globală, apoi record absolut în 2011.
2020: corecție de la 2.000 la 1.760 USD/uncie, urmată de un nou ciclu ascendent 2023–2025.
Ce urmează?
Modelul actual reia scenariul clasic: o urcare rapidă, întărirea temporară a dolarului, de-leveraging al pozițiilor long și stabilizare. Scenariul de bază (70%) presupune consolidare între 38,2%–50% din raliul octombrie–noiembrie, urmată de o revenire către 4.250–4.300 USD dacă Fed reduce dobânda cu 25 pb în decembrie. Scenariul alternativ (30%) prevede testarea suportului de la 3.720 USD dacă DXY depășește 108,50.
Confirmări bullish: randamente reale mai scăzute și fluxuri pozitive către ETF-uri fizice.
Semnale scurte: respingerea DXY de la 108,50 și închideri săptămânale peste 4.150 USD.
Riscuri: surprize hawkish sau șocuri de lichiditate care generează vânzări forțate.
Un nou rol pentru aur
Aurul începe să-și consolideze rolul în infrastructura financiară digitală. Tokenizarea activelor și preferința pentru colaterale de calitate ridicată pot transforma aurul dintr-un simplu depozit de valoare într-un activ esențial pentru stabilitatea sistemului financiar global.
Colateral direct: costuri mai mici și risc operațional redus.
Integrare cu piețele derivate: hedge mai eficient și gestionare fină a riscului.
Custodie instituțională: creșterea transparenței și a încrederii.
Pe termen mediu, atâta timp cât cererea oficială rămâne ridicată, randamentele reale sunt negative și dolarul se menține volatil, scăderile de preț vor reprezenta oportunități de acumulare, nu semnale de ieșire. Lecțiile istoriei susțin acest punct de vedere.