DIMENSIONAREA POZIȚIILOR PENTRU MĂRFURI VOLATILE EXPLICATĂ

Dimensionarea pozițiilor bazată pe volatilitate este o metodă utilizată de traderi și investitori pentru a determina cantitatea adecvată dintr-un instrument financiar care să fie tranzacționată, pe baza volatilității prețului său. Pe fiecare piață speculativă, în special în cazul mărfurilor, volatilitatea poate fluctua drastic din cauza evenimentelor geopolitice, a modelelor meteorologice, a dezechilibrelor dintre cerere și ofertă sau a activității speculative. Atunci când apar aceste fluctuații, aplicarea unei dimensiuni rigide a poziției poate expune un trader la pierderi exagerate sau la performanțe sub așteptări. Dimensionarea bazată pe volatilitate își propune să scaleze dimensiunea tranzacțiilor proporțional cu mișcarea actuală a pieței, standardizând astfel riscul în diferite tranzacții.

În loc să aloce un număr fix de contracte sau acțiuni per tranzacție, traderii care utilizează această metodă calculează riscul maxim acceptabil per tranzacție (de obicei exprimat ca procent din capitalul propriu al contului) și apoi determină cât dintr-o marfă poate fi tranzacționată, având în vedere volatilitatea recentă a activului. Volatilitatea este de obicei măsurată folosind indicatori precum intervalul mediu real (ATR), deviația standard istorică sau volatilitatea implicită de pe piețele de opțiuni.

De exemplu, un trader cu un cont de 100.000 USD ar putea alege să riște maximum 1% (1.000 USD) pe o singură tranzacție. O marfă cu volatilitate scăzută poate permite o dimensiune mai mare a poziției, în timp ce o marfă mai volatilă ar necesita o dimensiune mai mică pentru a menține același risc legat de dolar. Acest lucru îi ajută pe traderi să netezească variabilitatea rezultatelor și să evite supra-îndatorarea dramatică în perioadele de incertitudine ridicată a pieței.

Această abordare devine deosebit de importantă pe piețele de mărfuri, unde mișcările prețurilor pot fi bruște și abrupte, cum ar fi reacția petrolului brut la anunțurile OPEC sau fluctuația produselor agricole din cauza preocupărilor climatice. Dimensionarea bazată pe volatilitate permite traderilor să se adapteze rapid și dinamic, permițând o asumare a riscurilor mai consistentă în timp și pe baza activelor.

Componentele cheie ale acestui sistem includ:

• Definirea riscului maxim per tranzacție (procentaj sau sumă în dolari)
• Măsurarea volatilității pieței (de obicei ATR sau deviația standard)
• Calcularea dimensiunii poziției pentru a se potrivi cu expunerea dorită la risc

O metodă bazată pe ATR, de exemplu, ar putea implica împărțirea toleranței la risc la valoarea ATR, scalată în funcție de valoarea punctuală a contractului (dimensiunea tick-ului). Această metodă standardizează riscul chiar și atunci când tranzacționați pe piețe cu caracteristici foarte diferite.

În tranzacționarea cu mărfuri, dimensionarea pozițiilor nu se rezumă doar la cât de mult să cumperi sau să vinzi - ci reprezintă un element fundamental al managementului riscului. Strategiile de dimensionare deficitare pot degrada chiar și cele mai bune idei de tranzacționare, în special pe piețele volatile. Fără o ajustare adecvată pentru fluctuațiile de volatilitate, traderii pot risca în mod accidental prea mult capital, ceea ce duce la scăderi dificil de recuperat.

Deoarece mărfurile prezintă niveluri mai ridicate de fluctuație a prețurilor în comparație cu alte active, cum ar fi obligațiunile guvernamentale sau acțiunile cu lichiditate ridicată, magnitudinea fluctuațiilor zilnice ale prețurilor, cum ar fi petrolul brut, gazele naturale, grâul sau cuprul, poate fi semnificativă. Aceasta înseamnă că aceeași dimensiune a tranzacțiilor în regimuri diferite (volatilitate scăzută vs. ridicată) reprezintă niveluri de risc foarte divergente. Dimensionarea pozițiilor ajustată la volatilitate asigură că expunerea la risc rămâne consistentă, indiferent de cât de turbulentă devine piața.

Acest lucru este deosebit de important pentru traderii care utilizează efectul de levier, deoarece impactul compus al volatilității combinat cu marja poate amplifica atât câștigurile, cât și pierderile. Pentru traderii de futures gestionate, fondurile speculative și birourile proprietare, respectarea unei astfel de discipline de dimensionare face parte din cele mai bune practici instituționale pentru a evita scenariile de risc de ruină.

Mai mult, contractele pe mărfuri variază în ceea ce privește valoarea tick-ului, dimensiunea contractului și comportamentul prețului. Această eterogenitate înseamnă că nu puteți presupune o expunere uniformă prin tranzacționarea aceluiași număr de contracte pe diverse mărfuri. De exemplu:

• O mișcare de 1 punct la futures pe țiței (CL) este egală cu 1.000 USD per contract standard
• O mișcare de 1 punct la futures pe porumb (ZC) este egală cu 50 USD per contract

Chiar dacă ambele mărfuri prezintă un ATR similar (să zicem, 2 puncte), volatilitatea dolarului diferă drastic. Prin urmare, fără o dimensionare adecvată, impactul asupra portofoliului general poate fi disproporționat. Dimensionarea bazată pe volatilitate ajută la normalizarea acestei diferențe, permițând o construcție mai precisă a portofoliului. Mai mult, ajută la diversificare prin echilibrarea riscului între poziții, mai degrabă decât prin simpla alocare a capitalului.

În backtesting și analiza performanței, ajustarea dimensionării bazate pe volatilitate oferă indicatori mai fiabili și reduce părtinirea. Aliniază strategia cu experiența din lumea reală, unde emoțiile, scăderile și riscul de lichiditate trebuie gestionate cu prudență.

Implementarea unei abordări de dimensionare a pozițiilor bazate pe volatilitate implică trei etape principale: stabilirea parametrilor de risc, măsurarea volatilității și calcularea dimensiunii tranzacției. Să parcurgem un proces tipic utilizat de traderii profesioniști de mărfuri:

1. Setați-vă toleranța la risc

Decideți cât sunteți dispus să pierdeți per tranzacție. Aceasta este de obicei setată între 0,5% și 2% din capitalul propriu al contului. Să presupunem că aveți un cont de tranzacționare de 250.000 USD și setați riscul per tranzacție la 1%; plafonul de pierdere este de 2.500 USD per tranzacție.

2. Măsurați volatilitatea

Utilizați intervalul mediu real (ATR) pentru a vă face o idee despre volatilitatea recentă. Majoritatea traderilor utilizează un ATR pe 14 zile, disponibil pe majoritatea platformelor de grafică. Dacă contractele futures pe aur (GC) au un ATR de 25 de puncte, știți că prețul se modifică cu aproximativ 2.500 USD zilnic (deoarece un punct din GC este egal cu 100 USD).

3. Calculați dimensiunea poziției

Aplicați formula:

Dimensiunea poziției = (Riscul dolarului / (ATR * Valoarea dolarului per punct))

Dacă riscul dvs. în dolari este de 2.500 USD și ATR este egal cu 25 de puncte (în valoare de 100 USD per punct), ați tranzacționa:

2.500 USD / (25 * 100 USD) = 1 contract

Alternativ, dacă contractele futures pe gaze naturale (GN) au o volatilitate mai mare - să zicem 45 de puncte pe zi - dimensiunea dvs. ar fi redusă pentru a menține riscul constant. Această reducere automată protejează capitalul în timpul creșterilor de volatilitate.

4. Recalibrare periodică

Riscul nu este static. Traderii ar trebui să revizuiască citirile de volatilitate în mod regulat, poate săptămânal sau lunar, pentru a ajusta dimensionarea poziției. Instrumente precum ATR-urile trailing sau deviațiile standard mobile ponderate exponențial pot ajuta la uniformizarea acestei recalibrări fără a reacționa exagerat la vârfurile pe termen scurt.

5. Integrare cu Managementul Portofoliului

În mod ideal, dimensionarea bazată pe volum ar trebui aplicată și în cadrul unui portofoliu. De exemplu, tranzacționarea a patru mărfuri cu expuneri similare necesită o analiză de corelație, deoarece toate pozițiile care se deplasează simultan în jos ar putea depăși bugetul dvs. de risc. Dimensionarea poziției trebuie să ia în considerare tragerile la nivel de portofoliu și să aplice principiile parității riscului acolo unde este necesar.

De asemenea, rețineți că unii brokeri sau burse pot avea cerințe minime de marjă, ceea ce ar putea afecta dimensiunea exactă pe care o puteți tranzacționa. Suprapuneți întotdeauna dimensionarea bazată pe volatilitate cu acele constrângeri operaționale.

În cele din urmă, utilizați jurnale de tranzacționare și platforme de analiză pentru a examina modul în care sistemul dvs. bazat pe volatilitate performează în diverse regimuri. Dacă este implementat bine, acesta poate servi ca stabilizator în perioadele cu volatilitate ridicată și poate optimiza utilizarea capitalului în timpul piețelor mai calme.